O mare regizoare care a putut să creeze senzaţia de FANTASTIC şi de MIRACULOS pe scenă, sub ochii noştri. Sub ochii noştri, păpuşile nu numai că prindeau viaţă, dar deveneau şi autonome, se mişcau singure pe scenă, fără ca să-i vedem şi pe actorii care le mânuiau din spate. Ceea ce am văzut în acest spectacol au fost doar PĂPUŞILE, nu şi păpuşarii. Habar nu am cum a putut crea Gabi Lungu acest efect al unei irealităţi, vorba lui Blecher, atât de credibile, o irealitate în care oalele sau tigăile se înălţau în aer, fără ca să se vadă că cineva le-ar împinge în sus. Nimic din toate astea. Dar tot ce am văzut pe scenă era o dovadă a măiestriei regizoarei şi a capacităţii sale ieşite din comun de-a închega un spectacol foarte captivant. Debordând de mişcare şi de fantezie.
(D. C.)
