Stimate domnule V. Putin,
Potrivit televiziunilor din Rusia „fasciștii ucraineni omoară populația rusofonă”… Ca urmare, dumneata ai motivat acțiunile militare împotriva Ucrainei prin nevoia de a-i apăra pe conaționalii ruși din Ucraina. Noi am auzit asemenea „argumente”, tot la televiziunile rusești, când moldovenii, numiți „fasciști români”, erau prezentați drept agresori și asasini ai populației rusofone din Tiraspol și Bender. Atunci, în 1991-1992, R. Moldova, care abia se înfiripa ca stat, a pierdut războiul cu Moscova. Dar a fost un război, un război pe care Rusia l-a purtat împotriva tânărului stat tot sub pretextul apărării populației rusofone” de „fiara românizatoare”… Să știți însă că nici în 1991-1992 n-am văzut fasciști în RM, nici acum… Bande de tineri fasciști pot fi văzute doar în Moscova. De ce nu aperi, domnule Putin, populația propriei țări de fasciști?
Haideți despre acei rusofoni să vorbim întru apărarea cărora mențineți trupe militare pe teritoriul unui stat independent și suveran declarat neutru, și în numele cărora ne suciți mâinile de două decenii și ceva, ca nu cumva, ferească Cel de Sus, moldovenii s-o ia spre Europa. Îmi dau seama, domnule președinte că ești la curent cu adevărata istorie a acestei Europe din ultimele secole. Când a putut, cum s-a ivit cea mai mică ocazie, Rusia dumitale s-a comportat ca un adevărat bandit față de români. A ocupat jumătate din Țara Moldovei în 1812, supunând populația blândă și credulă din acest spațiu la un proces barbar de deznaționalizare. Ei bine, aceea a fost Rusia veche, Rusia țaristă… Dar nici Rusia nouă nu a fost mai umană cu noi: nu s-a împăcat niciodată cu actul reintegrării neamului românesc și, când s-a ivit momentul potrivit, pe 28 iunie 1940, a intrat cu tancurile în Basarabia. A intrat fără referendum și fără să-i întrebe pe părinții mei dacă vor să trăiască în URSS.
Apoi a fost un cumplit război, un subiect pentru noi… basarabenii, extrem de sensibil: cu ce am ieșit noi din acel război, care a fost victorios pentru Rusia? Da, Europa a scăpat de Hitler și de fascism, dar noi, basarabenii, ne-am „pricopsit” cu Stalin și cu comunismul…
Astfel, după includerea „republicii unionale” RSSM în componența „marii familii frățești a popoarelor sovietice”, Moscova a promovat deschis, în mod criminal, o politică de genocid în raport cu populația română din această provincie: au fost deportate și nimicite floarea, crema intelectuală a provinciei, ne-ați organizat o foamete cumplită, după care bieții țărani, care au mai rămas în viață, au fost băgați în colhozuri, ați schimbat structura demografică, aducând „specialiști” în toate domeniile, transformându-i pe băștinași în oameni de sortul doi, holopi nenorociți… Toate aceste acțiuni criminale erau dirijate de la Moscova, principalii executanți erau ruși (sau) vorbitori de limba rusă: acum vă mirați din ce cauză cea mai luminată parte a moldovenilor vrea să scape de Rusia și să se apropie de Europa…
Cu toate acestea, moldovenii, când în 1990-91 au putut să-și declare independența, nu s-au dedat la acte de răzbunare împotriva rușilor sau a altor minorități. A fost o dovadă antologică de cultură politică și toleranță manifestată de noi. Și nu s-a plătit pentru asta? Ne-ați creat două autonomii – una la Tiraspol, și una la Comrat, ca să ne țineți în șah în cazul când am fi dorit să ne uităm spre Europa… În răstimpul ce s-a scurs de atunci, Rusia, declarându-se succesoarea de drept a URSS, a continuat să promoveze împotriva R. Moldova o politică obraznică și ostilă: presiuni politice, blocade economice, provocării la Nistru ș.a. Nu vă ajunge spațiu, v-ați lățit pe două continente, ce să facă rușii cu pământurile noi?!
Ce poziție a ocupat minoritatea rusă în acești ani – că despre asta voiam să vorbesc. Grație indicațiilor și sprijinului primit de la Moscova, această minoritate pe care, chipurile, o apărați cu armata rusă din Transnistria, s-a comportat constant în cel mai dușmănos mod față de noi, băștinașii.
Nici una din aspirațiile noastre – fie lingvistice, fie etno-istorice nu numai că nu au fost sprijinite, ci obstrucționate cu cinism și violență. Rămânând o enclavă lingvistică, neintegrată în viața cultural-spirituală a RM, această minoritate ne învață cum se numește limba noastră, ce istorie trebuie să studiem și ce vector politic trebuie să urmeze țara noastră. De ce faceți aceste lucruri?
Cu sprijinul financiar al Rusiei la Chișinău activează deschis agenții de influență ai Moscovei, „dislocați” prin fel de fel de fundații, partide, dar și în organele puterii de stat. Practic, minoritatea rusă s-a aflat și se află într-un război permanent cu populația autohtonă majoritară care are alte aspirații, decât cele asiatice. Această minoritate continuă să se simtă aici mai bine chiar ca la ea acasă: nu a învățat limba acestei țări, face business în limba rusă, are partide prin care se manifestă, partide care lucrează împotriva independenței țării mele… Ca și mai înainte, cu adevărat discriminați suntem tot noi, moldovenii, etnicii români strânși între malurile a două râuri blestemate. Acum, când cursul oficial proeuropean, proclamat și promovat de actuala guvernare, începe a da roade, minoritatea rusofonă a fost „pusă la treabă” și, prin gura partidelor și onegeurilor finanțate de Moscova, țipă că i se încalcă drepturile… Nu m-aș mira deloc dacă ați da comanda ca trupele rusești de la Tiraspol să intre în Chișinău ca să apere această minoritate… „discriminată”!
În ce privește tema preferată a propagandei rusești – Unirea R. Moldova cu România. Toată lumea știe – inclusiv Rusia! – că în estul Europei există o singură națiune neolatină, românii, iar moldovenii sunt o parte a acestei națiuni. Dacă astăzi Moldova dintre Prut și Nistru nu este parte componentă a României, vina e a Rusiei. De aici încolo, dacă va dori sau nu R. Moldova să se reunească cu România, vor decide moldovenii.
Cu ce drept se implică Rusia și minoritatea rusofonă de aici în această problemă? Dacă în continuare, moldovenii vor decide să se numească români de ce asta ar trebui să-i deranjeze pe ruși? Rusofonii, care după 1991 au decis să-și lege destinul de această țară, trebuie să respecte aspirațiile populației, care a dat denumirea aceasta – cum vor să se numească moldovenii și cu cine vor să se unească sau nu?
O problemă aparte o constituie Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe de la Moscova. Știm, Rusia reacționează nervos când i se spune că această Mitropolie este o structură de ocupație rusească. Patriarhul Kirill însă nu ratează nicio ocazie ca să declare public că R. Moldova este o parte a „lumii ruse”. Știți foarte bine că R. Moldova este, de fapt, o parte a lumii latine și că partea cea mai cultă și mai instruită a societății moldovenești vrea să revină în această lume, nu în cea rusă. Cu toate acestea, Moscova folosește clericii acestei mitropolii pentru a face propagandă prorusă și antiromânească, antieuropeană, adâncind clivajul societății moldovenești. Și aici, un rol important îl joacă minoritatea rusă, căreia, chipurile, i se lezează drepturile…
Toată lumea înțelege, domnule Putin, că minoritatea rusă din RM este ținută ostatică și e folosită de Moscova în realizarea scopurilor ei imperiale. Îți este în cot dumitale de adevăratele probleme ale rușilor de aici. Nu te-ai gândit niciodată ce s-ar putea întâmpla dacă moldovenii, după atâta amar istoric, adunat de la ruși, acum ar începe să se răzbune… Slavă Domnului, suntem un popor civilizat și cult și nu ne vom lăsa provocați…
Rusia niciodată nu și-a cerut iertare de la moldoveni pentru nenorocirile ce i le-a provocat, timp de două secole. Știu, nici nu-și va cere. Rusia se crede prea mare și importantă ca să coboare la nivelul câtorva milioane de români amărâți și mioritici, închiși între malurile Prutului și Nistrului.
Mai știu, că Moscova nu crede lacrimilor… și vocea mea e o voce în pustiu. Un președinte cu adevărat patriot al Rusiei, domule Putin, ar trebui să se preocupe de problemele Rusiei, nu de ale noastre. Iată de ce, dacă aș ști că ați citi această scrisoare, v-aș ruga să ne lăsați pe noi în pace.
Lăsă-i și pe ucraineni în pace, și pe belaruși, și pe kazahi. Lasă în pace și minoritățile ruse, care s-au pomenit în afara Rusiei după dispariția URSS.
Ocupă-te de țara ta, domnule Putin, pentru că o vei pierde. Noi, oricum, vom ajunge acolo unde dorim, mai devreme sau mai târziu.
Iar noi vrem cât mai devreme… Prea mult am suferit. Avem acel drept.
Chișinău, 11 martie 2014
Fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
