Dar decât să stau toată ziua cu ochii pe site-urile meteo, mai bine îmi creez vara aşa cum o vreau eu – caldă, răcoritoare, să adie a trandafiri sălbatici şi a iarbă proaspăt tunsă.
Nu ştiu cum arată vara din visele voastre, dar vara mea are gustul căpşunilor şi e răcoroasă ca o îngheţată savurată la miezul nopţii. Vara mea are căldura omului drag, iar briza verii este respiraţia lui peste umerii mei.
Vara mea este la fel de uşoară şi umedă ca ploaia ciobănească. Dar poartă mereu cu ea sărutul dogoritor al soarelui, atingerea lui fierbinte, de care ţi-e dor când stai în vântul rece al nopţii.
Vara mea are mirosul sărat al mării. Este la fel de caldă ca şi buzele nesărutate mult timp. Este la fel de luminoasă ca şi privirea, şi ştie să ardă ca şi tăcerea. Atingerea verii e la fel ca şi piersica… moale, fină, dulce.
Vara mea e liberă, face ochi dulci, flirtează, se bucură, zboară, iubeşte. Ea e sălbatică, la fel ca părul despletit în vânt. Vara mea ştie să fie cochetă, mai ales când poartă la urechi cireşe mari şi dulci. Şi se topeşte ca zmeura.
Vara mea e plină de experienţe, trăiri care abia aşteaptă să fie descoperite. Ea are puterea să îndeplinească toate dorinţele şi aşteptările. Nu ţine cont de distanţe, graniţe, de „poate” sau „dacă”. Vara mea simte plăcerea atunci când trăieşte.
Vara, visele se împlinesc fără să-ţi doreşti. E momentul când îţi redescoperi pasiunile ascunse – să joci într-un spectacol, să pictezi pe pânză, să scrii o carte sau pur şi simplu să iubeşti.
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
