Vecinul, un alcoolic pașnic, lega mărțișoare la sticlele goale pe care le ținea afară. Apoi s-a spălat, a făcut cinci așezări și două flotări, a mâncat o omletă și s-a pornit la serviciu, la o uzină de făcut beton.
Coborând scările, a văzut o femeie care spăla podelele la etaj. Avea în piept un mărțișor. A încercat să treacă repede pe lângă ea, fără să o privească în ochi, ca să nu-l întrebe de ce nu a plătit 20 de lei pentru curățenie. Dar ea a zâmbit, l-a salutat și a amânat în gând cearta pentru ziua următoare.
Gheorghe a urcat în mașină și a ieșit atent din curte. Pe un panou publicitar, un mărțișor gigant le zâmbea trecătorilor anunțând niște reduceri. Pe o stradă aglomerată, Gheorghe este tras pe dreapta de un polițist. Se întreabă ce a mai încălcat, dă drumul unui oftat și caută actele în portieră. Pentru siguranță se gândește câți bani are în buzunar. Polițistul se apropie, îl salută și îl felicită cu ocazia începutului primăverii, iar la plecare îi dăruiește un mărțișor. Gheorghe zâmbește stingherit, mulțumește și demarează.
În fața ochilor totul se perinda, ca într-un film: mărțișoarele se plimbau în stația de așteptare a troleibuzului, mărțișoarele se dădeau huța pe pieptul trecătorilor, mărțișoarele se luptă cu Plahotniuc, mărțișoarele răcnesc „Jos Hoții”, mărțișoarele vor miliardul înapoi, mărțișoarele încing Hora Unirii…
Gheorghe ajunge la uzina de beton, iar în vestiar îl așteaptă deja un mărțișor…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
