O zi istorică

Astfel, va fi finalizată o importantă etapă în relaţiile moldo-comunitare, o etapă care, odată parcursă, face ireversibil cursul de integrare europeană a ţării noastre.

Astăzi, toţi acei care au muncit ani la rândul pentru ca visul european să devină realitate, toţi acei care au crezut în şansa Republicii Moldova de a deveni cu adevărat un stat european, au motiv pentru a bea şampanie. Şi noţiunea „toţi” în cazul nostru este una foarte largă, deoarece eforturi în vederea integrării europene a Republicii Moldova s-au întreprins constant în diferite perioade şi nu doar de către reprezentanţii unui anume partid, după cum se încearcă a demonstra în ultima vreme. Îmi amintesc eforturile considerabile pe care le-am depus începând cu anul 2001, pentru a consolida formaţiunile democratice, pentru a oferi o alternativă guvernării comuniste şi pentru a readuce Republica Moldova pe calea democraţiei, a reformelor, a integrării europene, de pe care fusese deturnată de PCRM. Atunci, efortul nostru a condus la crearea unui pol democratic sănătos în societate, care în 2005 avea să obţină peste o treime din locurile din parlamentul ţării, iar în 2007 avea să pună bazele debarcării comuniştilor de la putere pe calea readucerii a peste două treimi din raioanele ţării în albia guvernărilor democratice, proeuropene. A urmat anul 2009, când acele seminţe aruncate în anii de continuă luptă împotriva comuniştilor pe durata aflării lor la putere, au dat rod şi Moldova a revenit pe calea integrării europene, declarând acest obiectiv prioritate naţională. Guvernele democratice create în septembrie 2009 şi ianuarie 2010, au reuşit performanţa nu doar de a lansa procesul de negocieri pe marginea Acordului de Asociere, Acordului de Liber Schimb şi Acordului de liberalizare a regimului de vize, ci şi de a finaliza implementarea planurilor de acţiuni elaborate în acest sens. Anume cele două guverne ale AIE au făcut practic cea mai mare parte a lucrului în vederea obţinerii celor trei acorduri vitale pentru Republica Moldova, iar la începutul anului 2013, atunci când visul european avea deja un contur real, forţele ostile parcursului firesc al ţării noastre au declanşat o criză de proporţii, în spatele căreia se ascundeau interesele meschine ale unor falşi amici ai integrării europene.

Înlăturarea liberalilor de la guvernare s-a făcut în mod premeditat şi astăzi acest lucru este mai evident ca oricând. În context ar fi de menţionat coincidenţa stranie de interese ale Moscovei, pentru care Partidul Liberal a fost tot timpul unul incomod, dar şi a unor pretinşi democraţi de la guvernare, care permanent au fost deranjaţi de faptul că PL nu a acceptat să le facă jocul, a spus lucrurilor pe nume, taxând dur fiecare deviere de la normal. Pentru a putea fura nestingheriţi averea statului, dar şi pentru a-şi asuma în totalitate munca întregii echipe de guvernare în direcţia integrării europene a Republicii Moldova, aceste forţe politice iniţial au provocat o scindare în PL, iar ulterior i-au exclus pe liberali de la guvernare. Evenimentele ce au urmat au developat interesele sectare ale celor care au acţionat împotriva Partidului Liberal la acea etapă. Aşa-zişii liberal-reformatori au fost folosiţi doar ca paravan în spatele căruia s-au furat Banca de Economii, Aeroportul Internațional și alte întreprinderi de stat, iar ideea de integrare europeană a fost „privatizată” de o anumită forţă politică.

Cea mai elocventă dovadă a faptului că liberal-democraţii au făcut din prioritatea naţională – integrarea europeană, un căluţ electoral, dar şi o „proprietate” de partid o reprezintă maniera absolut obraznică în care l-au dat într-o parte pe preşedintele Nicolae Timofti, cu grave încălcări ale Constituţiei, dar şi ale altor acte legislative în vigoare, înlăturându-l iniţial de la parafarea, iar ulterior de la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. S-a văzut clar că pentru reprezentanţii acestei formaţiuni mai puțin contează evenimentul în sine şi faptul că Republica Moldova va deveni în sfârşit membru-asociat al Uniunii Europene, ci mai degrabă îi interesează cât capital politic vor obține pe seama acestui eveniment. Este știut că popularitatea PLDM-iștilor în societate se află în cădere liberă, drept consecință a unei guvernări corupte și iresponsabile, și nu există semne că această cădere ar putea fi cumva stopată. Campaniile costisitoare sub aspect financiar, iniţiativele populiste, excesul de zel cu care s-a manifestat respectivul partid în cazul tuturor acțiunilor ce au vizat Acordul de Asociere constituie niște zvâcniri disperate ale unor indivizi care vor să-și atribuie unilateral și exclusiv un merit ce nu le prea aparține.

Totodată, astăzi ar fi fost indicat să ne axăm mai mult pe însemnătatea evenimentului din punctul de vedere al intereselor cetăţenilor. Să le spunem oamenilor care sunt avantajele ce ni le oferă statutul de asociat al Uniunii Europene și să recunoaștem că am făcut abia primul pas în lungul drum spre integrarea europeană. Este sigur că azi, precum şi în zilele următoare, liberal-democraţii şi alţii ca ei, vor încerca să speculeze pe marginea subiectului în cauză, ca să atragă dividende politice, dar la fel de sigur este şi faptul că cetăţenii Republicii Moldova sunt suficient de maturi ca să înțeleagă și să aprecieze aportul unui sau altui lider sau formațiuni politice şi nu pot fi luați cu zăhărelul, așa cum își închipuie diriguitorii acestui partid. Deci, să-i lăsăm pe cei care vor să facă din integrarea europeană o temă politică, de campanie, să-şi urzească în linişte planurile, iar noi, cei care credem sincer în viitorul european al Republicii Moldova şi suntem gata să facem totul pentru ca el să devină realitate, să ne bucurăm şi să ne felicităm reciproc cu ocazia acestei zile cu adevărat importante pentru destinul ţării noastre.  

Veaceslav Untilă, vicepreședinte al Partidului Liberal