Ei nu sunt subiect de titluri bombastice în presă, dar asta nu înseamnă că nu au nimic de spus. Așadar, continuăm rubrica dedicată oamenilor de rând și gândurilor ce-i frământă.
Maria Vlad, 20 de ani
„Am început să lucrez de la vârsta de 15 ani, când îmi doream foarte mult un telefon mobil. Mama mi-a spus că pot să o ajut la fabrica unde lucra. Astfel, primul meu lucru a fost să pun șireturi la încălțăminte pentru o firmă italiană din Călărași. Timp de o vară am lucrat cot la cot cu mama la fabrica de încălțăminte. Tot atunci m-am învățat să cos la mașină și așa am făcut primii mei bani”.
„După studiile gimnaziale am obținut diploma de cofetar în cadrul unui liceu profesional din Chișinău. O perioadă am lucrat în diverse instituții cu un salariu mic de 600 de lei, care nici cheltuielile de drum nu îl acoperea. Apoi am hotărât să obțin diploma de bacalaureat. Acum sunt elevă în clasa a 12 la un liceu din Capitală. Mă pregătesc la vară să susțin examenele de bacalaureat”.
„Sunt jumătate de zi la ore, iar a doua jumătate de zi sunt nevoită să lucrez. Trăiesc cu frații mei mai mici de care trebuie să am grijă. Mama noastră este plecată peste hotare. Dar totodată lucrez într-un salon de înfrumusețare și cosmetologie câteva ore pe zi”.
„Mulți colegi de ai mei spun că și-ar dori să lucreze. Eu chiar aș fi de acord, ca pentru copiii de 16 ani să se ofere un anumit loc de muncă pentru câteva ore pe zi, ca ei să înțeleagă cum este să ai o responsabilitate. E bine și frumos până termini facultatea, iar apoi când părinții te lasă un pic pe picioarele tale, te pierzi și e dificil. Dar când ești călit de greutăți din timp, în momentul când ajungi la o dificultate, ești puternic”.
TIMPUL.MD
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
