Am dat de o privire provocatoare de un albastru scos din adâncul oceanului asezonată de un zâmbet aparent inocent, dar care ascunde dorinţe greu de stăvilit, privire tăioasă de o perversitate rar-întâlnită. Ne-am cunoscut într-o seară răcoroasă de mai, la o cină romantică pe acoperişul hotelului ce pentru o noapte i-a servit drept templu.
Ca o văduvă neagră s-a apropiat de mine, mi-a oferit un pahar din vinul preferat, m-a tăiat cu ochii ei superbi cât am sorbit din dulceaţa roş-vişinie şi apoi s-a aruncat pe mine cu dinţii direct în gâtul meu, sărutându-mă apoi tandru cu buzele-i cărnoase. Am dat la o parte carapacea dantelată şi am păşit în jacuzzi printre spume, jeturi de apă, pahare de vin şi piele fină. Aproape o oră am ameţit pierzându-mă în ochii ei, întrebându-mă cine e şi ce caută în viaţa mea, apărută parcă din neant.
Dincolo de valurile pe care lumina i le crea pe corpul proaspăt, prezenţa ei misterioasă a fost cea care m-a ţinut într-o stare continuă de încordare, un pericol iminent, dar imposibil de identificat. Sigură pe ea, m-a ademenit precum ielele, mi-a străpuns armura ce cu greu i-a făcut faţă la început.
Pantofi retro rămaşi în living, rochia de catifea dantelată aruncată peste pragul dinspre hol, desuurile cu bandă întinşi pe covorul ce duce spre jacuzzi, un sutien delicat şi atât de invidiat agăţat de mânerul uşii. Hooverphonic, Moby, Nouvelle Vague, chill out, jazz.
Nu m-am grăbit în a o explora, atingându-i pielea şi urmând formele-i generoase, începând cu obrajii fini şi gâtul delicat, coborând apoi spre pieptul obraznic şi ajungând la coastele ce elegant abia ies în evidenţă, sugerând o siluetă echilibrată prin perfecţiunea detaliilor. Bazinul mic, un izvor al fertilităţii, coapse generoase, glezne subţiri, tălpi delicate şi completate de sărutul meu. Fum de ţigară, satin, zâmbet, momente preţioase şi un viitor incert.
Dimineaţă. Nu ne mai dăm plecaţi pentru că nu ştim când ne vom mai întâlni. Ne culegem hainele din tot apartamentul, abia ne vorbim, dar ne privim intens după o noapte pe care eu, cel puţin, nu o voi uita niciodată. Pornesc motorul maşinii, semnalizez şi plec din parcare zâmbind.
Timpul. Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
