Oamenii sunt grăbiţi, fiecare cu motivele lui, cu scuzele şi peisajul mai mult sau mai puţin create de propria imaginaţie. Nu înţeleg de ce nu ne privim în ochi atât pe noi, cât şi pe ceilalţi. Oameni care locuiesc pe aceeaşi planetă, în aceeaşi ţară, uneori de doi bani, în acelaşi oraş sau pe aceeaşi stradă, uneori în aceeaşi casă. Nu ne privim în ochi. Pentru că ochii au darul de a transpune ceva dincolo de măştile purtate zilnic. În ochi în schimb se poate ghici. Dacă nu poţi vedea gândurile celuilalt, îţi poţi vedea chipul tău reflectat şi nu întotdeauna eşti pregătit să îţi accepţi reflecţia.
Zilele trecute m-am gândit tare mult la ceea ce este dincolo de privirea noastră şi la subconştientul nostru care procesează totul fără încetare. Fiind o persoană vizuală, pentru mine contează foarte mult contactul cu privirea celuilalt şi chiar dacă nu sunt alături de cine este în gândurile mele reuşesc aproape de fiecare dată să am în faţa ochilor priviri şi imagini care m-au marcat într-un fel sau altul. O să susţin întotdeauna că atunci când ochii nu văd pe cineva, nu înseamnă că nu este nimeni acolo.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
