Oleg Budza despre modernizarea sindicatelor, drepturile salariaţilor şi apărarea acestora

Interviu cu Oleg Budza, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor din Moldova

– Dle. Oleg Budza, ce reprezintă mişcarea sindicală a anului 2011 şi care sunt principalele rezultate obţinute de către aceasta?

– Ultimele două decenii au adus societăţii o serie de schimbări, care au influenţat şi mişcarea sindicală din Moldova. În pofida a tot felul de încercări ale anumitor persoane şi structuri de a diviza şi a diminua puterea sindicală, noi am reuşit să facem faţă presiunilor şi să ne consolidăm. Consider că acesta este unul din cele mai importante rezultate strategice obţinute.
Astăzi Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova întruneşte 29 de organizaţii sindicale de ramură, cu un număr total de peste 500 mii de membri. În cadrul acestora activează şi o structură puternică de peste 8 mii de organizaţii primare. Astfel, în rândurile noastre se regăsesc angajaţi din învăţământ şi ştiinţă, agricultură şi alimentaţie, comunicaţii şi construcţii, industria uşoară şi organele de forţă, angajaţi ai administraţiei de stat şi comerţului, mediului de afaceri şi culturii, industriei chimice şi domeniului energetic, din sfera producerii de mărfuri şi asistenţei sociale, tehnologiilor informaţionale, mass-media şi multe alte ramuri.

– Cere este motivul de bază al salariaţilor de a adera la sindicate?

– Salariaţii creează sindicate şi aderă la ele pentru a fi apăraţi, deoarece le este mult mai uşor să-şi apere drepturile împreună decât singuri, pe cont propriu. Sindicatul reprezintă o organizaţie unică şi independentă, creată de muncitori şi tot de ei gestionată, cu scopul de a-şi apăra drepturile şi interesele şi de a contribui la crearea unor condiţii bune de muncă.

Avem o serie de exemple când unii aşa numiţi „oameni de afaceri” intenţionau să priveze de locuri de muncă zeci şi sute de muncitori, pentru ca mai apoi cei concediaţi, neavând de ales, să revină şi să lucreze pe „bani mărunţi”. Şi acest lucru nu se face din lipsa de comenzi sau resurse financiare, dar pentru a se pricopsi pe seama oamenilor care sunt puşi într-o situaţie complicată, lipsită de soluţii. În mod normal, la întreprinderile unde există sindicate o asemenea „optimizare” este practic imposibilă, deoarece, conform legislaţiei muncii, concedierea unui membru de sindicat se poate face doar cu acordul organizaţiei sindicale.

Relevant în acest sens este şi un alt exemplu. La una din întreprinderile de ambalare a cimentului muncitorii activau în condiţii greu de imaginat – praf, zgomot şi năduf. Antreprenorul angaja oameni pentru o perioadă de 2-3 luni, plătindu-le un salariu mizer, după care îi concedia. Mai mult nu putea să-i ţină, pentru că oamenii se îmbolnăveau. Ceea ce se întâmpla acolo era de neînţeles! Problema a fost soluţionată doar după ce au intervenit sindicatele şi Inspecţia Muncii. După mai multe avertizări întreprinderea a fost închisă, fiind interzis accesul în interior atât a angajaţilor, cât şi a conducerii. A fost o măsură extremă, dar a adus rezultate. Toate cerinţele înaintate cu privire la securitatea muncii au fost îndeplinite de antreprenor într-un interval scurt de timp.

– În opinia Dvs., ce atitudine au astăzi tinerii faţă de sindicate?

– Reprezentativ este faptul că în ultimii ani interesul tinerilor faţă de sindicate este în creştere. Însă noi, în comun cu partenerii noştri sociali, trebuie să depunem toate eforturile şi să creăm condiţii de muncă mai atractive, pentru a menţine în ţară toţi tinerii specialişti, pentru că aceştia sunt un „fond de aur” al statului.

În prezent, o preocupare importantă pentru sindicate este de a consolida organizaţia de tineret din cadrul CNSM. Recent a fost ales noul ei preşedinte, Stela Strătilă-Sîrbu, care este o persoană plină de idei şi hotărâtă de a reforma această structură, reieşind din necesităţile cotidiene. În acest context, vreau să vă informez că la începutul lunii decembrie va avea loc o conferinţă republicană a tinerilor sindicalişti. Se pregătesc planuri concrete, proiecte şi iniţiative pentru a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a tinerilor. Evident că noi, la nivel confederal, o să le acordăm tot suportul necesar.

– Din câte cunoaştem, în componenţa CNSM este şi o organizaţie de femei?

– Astăzi peste 58% din membrii de sindicat din ţară sunt femei, deci, era şi firesc ca acestea să-şi creeze o organizaţie aparte. Noi apreciem înalt activitatea acesteia, care este un adevărat generator de iniţiative, idei, recomandări şi proiecte. Vreau să menţionez aici perseverenţa preşedintelui Organizaţiei Femeilor din cadrul CNSM, Ana Selina, a liderilor organizaţiilor de femei la nivel de ramură – Daria Bostan, Ludmila Voinarenco, Elena Monolachi şi a multor altor sindicaliste care apără cu înverşunare drepturile de muncă ale femeilor din Moldova.

– Recent au fost publicate rezultatele unui sondaj de opinie, potrivit căruia nivelul de încredere al opiniei publice în sindicate este în creştere. Cum s-a reuşit acest lucru?

– În ultimii ani au avut loc o serie de schimbări semnificative în viaţa sindicală din ţară. Astfel, a fost creat un cadru normativ puternic – Legea sindicatelor şi Codul Muncii care, apropo, este unul din cele mai bune din Europa, după cum apreciază experţii internaţionali. În acelaşi timp, continuă procesul de dezvoltare a sindicatelor de ramură şi se activizează colaborarea internaţională.

CNSM a devenit membru cu drepturi depline al Confederaţiei Generale a Sindicatelor din oraşul Moscova, iar din februarie 2010 a intrat în componenţa Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor (ITUC), care uneşte în rândurile sale 311 sindicate naţionale din 155 de ţări şi regiuni, cu peste 175 de milioane de membri.

O atenţie deosebită se acordă modernizării complexului de sanatorii al sindicatelor. Astfel, în ultimii ani în dezvoltarea proprietăţii sindicale au
fost investite peste 130 de milioane de lei! Din aceste mijloace au fost reparate capital 12 baze de odihnă ale sindicatelor, precum sanatoriile “Bucuria”, “Codru”, “Nufărul Alb”, “Cahul”, “Camping”, “Dumbrava Albă” şi altele. Mii de muncitori beneficiază anual de tratament sanatorial, iar copii acestora se odihnesc în taberele de odihnă. Şi planurile noastre investiţionale nu se opresc aici.

În perspectivă, ne-am propus să construim un complex internaţional modern de odihnă şi reabilitare a copiilor, care va fi un „Artek” al Moldovei. Acesta va fi creat în cadrul taberei de odihnă “Perlele Nistrului” din localitatea Vadul lui Vodă.

În acelaşi timp, un obiectiv strategic pentru noi este dezvoltarea Institutului Muncii. În cadrul acestuia intenţionăm să lansăm Centrul Internaţional al Dialogului Social, în cadrul căruia, împreună cu partenerii sociali şi experţi internaţionali, vom iniţia şi dezvolta planuri de măsuri concrete pentru a soluţiona problemele social-economice ale cetăţenilor republicii.

Dezvoltarea infrastructurii sindicale este foarte importantă pentru noi! Aceasta trebuie să corespundă realităţilor contemporane şi cerinţelor membrilor de sindicat. Trebuie să înţeleagă toţi că aceasta se face nu doar pentru muncitorii de azi, dar şi pentru generaţiile viitoare.

– Dle. Budza, cum a-ţi caracteriza relaţiile actuale dintre CNSM şi autorităţile centrale?

– Sindicatele au scopuri şi funcţii concrete, orientate spre îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor. Însă, soluţionarea acestor probleme este strâns legată de funcţionarea sistemului statal în ansamblu. De aceea, noi purtăm un dialog permanent cu autorităţile, atât prin intermediul Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective – Sindicate, Patronate Guvern, cât şi în cadrul unor întâlniri speciale sau în şedinţe lărgite. Astfel, noi comunicăm cerinţele şi propunerile noastre, discutăm şi încercăm să găsim împreună soluţii. Pot să spun că sunt anumite rezultate, dar sunt şi restanţe, pe marginea cărora încă purtăm negocieri.

Evident, noi nu suntem de acord cu nivelul actual de salarizare, pensii, indemnizaţii şi cu nivelul extrem de ridicat al preţurilor. Despre aceasta noi am vorbit cu autorităţile, dar şi cu reprezentanţii FMI, am înaintat cerinţe, am pus condiţii şi am propus iniţiative legislative. Astfel, CNSM a elaborat un proiect de lege cu privire la soluţionarea conflictelor colective de muncă şi un alt proiect de lege ce se referă la reglementarea şi formarea preţurilor. Deşi le considerăm extrem de importante, nu toate instituţiile statale susţin aceste iniţiative.

Cum se formează astăzi preţurile? În baza căror principii? De ce la noi unele mărfuri de primă necesitate costă de două ori şi mai mult decât în ţările vecine? Preţurile trebuie să fie formate în baza unui mecanism clar şi nu în dependenţă de dorinţele şi nevoile unor antreprenori.
În prezent, cel mai important pentru sindicate, dar şi pentru întreaga societate, este ca organele de stat – Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul să fie funcţionale, deoarece instabilitatea politică, lipsa unui preşedinte, nu contribuie la soluţionarea problemelor sociale, ba dimpotrivă, le agravează şi mai mult.

– Dacă nu veţi reuşi să ajungeţi la o înţelegere cu autorităţile, sindicatele vor ieşi la proteste?

– Protestele şi grevele sunt măsuri extreme. Spre exemplu, dacă vor ieşi la grevă medicii, nu vor funcţiona spitalele. Oare acesta este un mod destoinic de a găsi soluţii? Posibil că vor fi obţinute anumite rezultate, dar care va fi preţul?! Din acest motiv noi ne străduim să utilizăm la maximum toate celelalte metode de a soluţiona problemele.

Este important pentru toată lumea să înţeleagă că oamenii nu trebuie aduşi la disperare. Trebuie să negociem, să discutăm problemele şi să stabilim un plan de soluţionare a acestora. Spun asta adresându-mă atât autorităţilor, cât şi patronilor.

Reprezentativ este un caz pe care l-am cunoscut în Rusia. La una din cele mai mari uzine din Sankt-Petersburg, unde lucrează peste 12mii de oameni, a fost înlocuit managerul principal. Noul manager a demarat activitatea în condiţii de presing şi de ignorare totală a drepturilor colectivului de muncă. Nenumăratele încercări de a convinge conducerea să respecte convenţiile colective de muncă nu au adus rezultate. A urmat un final destul de interesant. Peste 1500 de activişti sindicali, ignorând paza de masă, au intrat în cabinetul directorului şi l-au scos afară cu tot cu fotoliu. Şi atât! Din acel moment, în pofida unor ameninţări, directorul nu a mai putut să revină la uzină. Desigur, el a fost destituit, iar situaţia a fost aplanată în favoarea colectivului de muncă.

– Sunt exemple de soluţionare „paşnică” a situaţiilor de conflict?

– CNSM este categoric împotriva introducerii modificărilor la Legea privind compensaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Aici este vorba despre o Hotărâre aprobată de Guvern, potrivit căreia angajatul îşi achită singur prima zi a concediului de boală. Noi înţelegem că structurile puterii urmăresc să reducă cheltuielile bugetare, dar aceasta nu trebuie să se facă cu orice preţ! CNSM s-a exprimat în acest sens de nenumărate ori, însă, spre regret, guvernanţii nu au reacţionat în mod cuvenit. În legătură cu acesta noi am decis să ne adresăm deputaţilor din Parlament să protesteze împotriva acestei Hotărâri prin a depune o sesizare la Curtea Constituţională.

Un alt exemplu se referă la încercările de a introduce modificări la Codul Muncii. Este vorba despre faptul că unii angajatori doresc să aibă posibilitatea de a angaja persoane pentru un timp scurt şi apoi „operativ” să-i concedieze. Dacă aceste modificări vor fi adoptate, CNSM va organiza un referendum şi va protesta la nivel naţional. Şi va rog să mă credeţi, vom putea aduna numărul necesar de semnături împotriva adoptării unor măsuri antisociale. Apropo, aşa s-a făcut în Slovenia. Sindicatele au protestat în mod organizat împotriva acţiunilor ilegale ale angajatorilor, au organizat un referendum naţional şi astfel au apărat drepturile salariaţilor. Ce poate face Parlamentul şi Guvernul, dacă poporul se pronunţă în masă, în cadrul unui referendum, împotriva deciziilor lor?!

– La 7 octombrie, de Ziua mondială pentru o muncă decentă, la Chişinău a avut loc un miting cu participarea masivă a sindicaliştilor. Ce au cerut aceştia?

Mai întâi de toate, vreau să mulţumesc tuturor celor care au participat la acest miting. Mii de oameni din toată republica au ieşit consolidat şi au prezentat autorităţilor un şi de cerinţe. Majorarea salariului minim de la 1100 la 1500 lei, anularea hotărârii ce prevede majorarea stagiului de cotizare de la 30 la 35 de ani, majorarea indemnizaţiilor acordate la naştere – acestea sunt doar câteva din punctele Declaraţiei adoptate la miting.

– CNSM se pronunţă pentru majorarea salariilor, pensiilor, compensaţiilor şi altor plăţi sociale, dar noi ştim că posibilităţile financiare ale bugetului ţării sunt limitate. Cel puţin, aşa ni se spune. Cum consideraţi, cât de realiste sun cerinţele înaintate în condiţiile situaţiei actuale?

– Noi am prezentat o serie de recomandări şi propuneri concrete autorităţilor Republicii Moldova, prin care ar putea fi atrase în buget sute de milioane de lei. De exemplu, ţara în fiecare an pierde 40% din PIB din cauza activităţii aşa numitei economii tenebre. Este vorba de sume enorme! Considerăm că este nevoie de a întreprinde măsurile respective, pentru a recupera milioanele „tenebre” în sistemul economic al Moldovei. Aceştia sunt banii noştri – salarii, pensii, burse, indemnizaţii ş.a.
În afară de eschivarea de la plata impozitelor, de regulă, economia tenebră utilizează „munca la negru”. Lucrătorii sunt angajaţi fără contract şi, în mod firesc, nu achită plăţi sociale . Considerăm că angajatorul care admite munca în condiţii informale trebuie să fie sancţionat dur.
Priviţi ce se face în Polonia, Bulgaria, România şi alte ţări, unde amenda pentru cazurile de muncă informale depistate constituie circa 3 mii de euro! A fost găsit un angajat care lucrează fără actele corespunzătoare – angajatorul este imediat sancţionat şi plăteşte 3mii de euro. Au fost depistaţi 100 de angajaţi – se achită 300 mii euro. În asemenea situaţii antreprenorul începe să se gândească, poate este mai convenabil să nu „ascundă” angajatul? Poate este mai bine ca lucrătorul să activeze în condiţii legale, să achite impozitele, plăţile sociale etc.? Şi fiţi siguri că astfel de „rezerve” pentru buget sunt destule.

– Domnule Budza cum vedeţi dezvoltarea de mai departe a mişcării sindicale din Moldova?

– Principala noastră sarcină este de a perfecţiona mecanismul de apărare a drepturilor salariaţilor şi a familiilor acestora, pentru a le asigura un nivel de viaţă decent, securitate în muncă, acordarea unor servicii moderne, consolidarea şi fortificarea de mai departe a sindicatelor în ansamblu. Spre aceste direcţii ne vom concentra activitatea.

La moment, noi lucrăm asupra „Strategiei unice de dezvoltare inovaţională a sindicatelor pentru anii 2012 – 2017”. Acesta va fi un document cu adevărat revoluţionar şi ambiţios în bunul sens al cuvântului.
Totodată, conlucrăm activ cu membrii de rând ai mişcării sindicale, cu organizaţiile primare, sindicatele de ramură, experţi internaţionali.
Acumulăm recomandări şi le analizăm, pentru a le include într-un plan de acţiuni.

Iată doar câteva din proiectele de perspectivă care vor fi incluse în Strategia de dezvoltare inovaţională a sindicatelor: crearea unui Centru unic de susţinere juridică, organizarea activităţii unor instituţii specializate precum „Tribunalele muncii”, deschiderea Centrului internaţional al dialogului social, lansarea proiectului „Cartela sindicală”, creare Fondului de susţinere socială, implementarea unui sistem informaţional complex al sindicatelor din Moldova şi a sistemului unic de schimb al documentelor, modernizarea şi dezvoltarea proprietăţii sindicale – inaugurarea „Artek-ului Moldovei” şi dezvoltarea Institutului Munci, implementarea proiectelor pentru tineret ş.a. De asemenea, sunt preconizate o serie de activităţi cu participarea reprezentanţilor structurilor sindicale internaţionale.

În acelaşi timp, intenţionăm să acordăm o atenţie sporită lucrului cu consiliile teritoriale din regiuni. Ne bucură faptul că au fost obţinute rezultate în dezvoltarea dialogului social în Edineţ, Cimişlia, Anenii Noi, Ungheni şi alte oraşe din Moldova. De asemenea, vom continua să dezvoltăm infrastructura sindicală din regiuni, informatizarea acestora şi implementarea programelor educaţionale.

– Dle. preşedinte, aveţi un mesaj special pentru cititorii noştri?

Aş dori să mă adresez către membrii de sindicat şi către toţi cei care doresc să adere la sindicate. Vă îndemn pe toţi să vă implicaţi activ în procesul de dezvoltare a unor sindicate puternice, să participaţi la activităţile organizatorice zilnice şi în procesul de dezvoltare a unei strategii inovaţionale a mişcării sindicale din ţară.

Noi toţi trebuie să înţelegem că suntem stăpâni ai ţării noastre şi ai propriului destin! Sindicatele suntem noi, împreună cu dumneavoastră, uniţi în jurul ideii solidarităţii muncitoreşti, care este o adevărată forţă, ce are menirea de a apăra drepturile şi interesele muncitorilor şi de a obţine dreptate pentru salariaţi.

– Vă mulţumim pentru interviul acordat şi vă dorim succese în dezvoltarea mişcării sindicale!

(F.N.)