Op-Ed. Anatol Țăranu: Securitatea Republicii Moldova privită prin optica summitului european

„Tradiționalele percepții despre conflictul transnistrean și metodele de soluționare ale lui, formate în perioada de până la agresiunea rusă în Ucraina, nu mai sunt relevante. Chișinăul trebuie să se pregătească pentru înființarea unui nou format internațional de reglementare politică în Transnistria, contribuind activ în plan diplomatic la formatarea lui…”.

„Acest summit nu a fost despre NATO, dar am pus această problemă”, a spus Volodimir Zelenski în fața unei săli de conferințe aglomerate din complexul „Castelul Mimi” din Republica Moldova, unde tocmai se încheiase summitul cu participarea a 50 de lideri europeni. Într-adevăr, această întâlnire nu trebuia să fie deloc despre Alianță – dar de fapt acolo au fost făcute câteva declarații care au adus Ucraina „cu jumătate de pas” mai aproape de aderarea la NATO. Și același lucru se poate spune despre problema securității Republicii Moldova, care nu era anunțată expres în agenda summitului, dar pe această dimensiune s-au făcut declarații relevante cu consecințe practice evidente.

Securitatea Moldovei este garantată de Armata Ucraineană

În primul rând, atât președintele Sandu, cât și alți oficiali europeni au recunoscut că securitatea Republicii Moldova este garantată, în principal de Ucraina, fără rezistența eroică a Armatei ucrainene în fața agresorului rus Republica Moldova ar fi putut înceta cu totul să mai existe. În special, acest rol deosebit al Ucrainei în garantarea securității statului moldovenesc a determinat motivul pentru care Volodimir Zelenski a fost un invitat atât de binevenit la întâlnirea de la Bulboaca. Președinta Sandu l-a întâlnit primul pe liderul ucrainean și nu a ieșit să se întâlnească cu alți invitați la summit până nu a purtat negocieri separate cu Volodimir Zelenski.

Aceste negocieri între doi lideri au fost scurte, de doar 15-20 de minute, dar au avut un puternic impact informațional, cuplat cu un deosebit simbolism politic. Trebuie de constatat că Volodimir Zelenski a făcut declarații mult așteptate în urma rezultatelor summitului, care au închis oficial pagina anumitor ambiguități dintre Ucraina și Moldova cu privire la problema presantă a Transnistriei. În cele din urmă, s-a ajuns la declarații că Transnistria este un pământ aflat sub ocupație rusă, iar în consecință aceasta a fost pentru prima dată când statele cheie ale Occidentului au început să recunoască public această constatare. Valoarea unei asemenea recunoașteri a caracterului conflictului transnistrean se amplifică și prin faptul că însuși summitul a fost ținut simbolic la granița zonei de ocupație, adică a Transnistriei.

Fals rusesc dezmințit pe urme fierbinți

Spre sfârșitul zilei summitului, întâlnirea tete-a-tete a liderilor moldovean și ucrainean a produs o adevărată explozie în spațiul informațional rus, în care literalmente s-a anunțat că Maia Sandu ar fi dat consimțământul Moldovei cu privire la accesul Forţelor Armate ale Ucrainei pe teritoriul său pentru a „curăța” Transnistria. Acest fals a apărut pe canalele Telegram pentru diseminarea narațiunilor rusești despre războiul din Ucraina, apoi a fost preluat masiv de mass-media de propagandă rusă și de politicieni ruși și, din păcate, a fost crezut și de canalele Telegram ucrainene și chiar de unele mass-media, care nu s-au deranjat cu verificarea faptelor.

În realitate această știre a fost un fals, inventat de la început și până la sfârșit. Nu au existat deloc declarații ale președintei Sandu pe această temă! Publicitatea s-a dovedit a fi de așa natură încât administrația prezidențială de la Chișinău a emis operativ o declarație de respingere a acestui fals informațional, iar Zelenski a trebuit să răspundă surprins la întrebările jurnaliștilor pe această temă, dând asigurări că Ucraina nu va conduce o operațiune militară în Transnistria, decât dacă Chișinăul o va cere.

Agresorul pe rol de pacificator?

Această declarație a președintelui ucrainean a pus capăt discuțiilor despre posibilitatea unor acțiuni unilaterale ale Kievului împotriva grupului de trupe rusești de pe malul stâng al Nistrului, chiar dacă anterior au existat într-adevăr gânduri cu privire la posibilitatea unor acțiuni militare ale Kievului în Transnistria pentru anihilarea pericolului militar pentru Ucraina din această zonă. Este suficient să se facă referire în acest sens la denumirea sugestivă a unui articol detaliat din Euro Pravda: „A sosit timpul să lichidăm Transnistria. Cum ar trebui și cum nu poate să acționeze Ucraina în acest scop”. Dar la summit a devenit clar că Armata ucraineană nu va interveni în Transnistria fără acceptul Chișinăului și promisiunea lui Zelenski în acest sens a devenit publică.

O altă declarație de hotar a președintelui ucrainean la summit se referă la formatul internațional privind așa-numita „reglementare transnistreană”. Zelenski a anunțat moartea actualului format „5+2”, iar această declarație nu poate fi interpretată decât ca un îndemn de reformare cardinală a mecanismului internațional de mediere a procesului de reglementare politică în Transnistria moldovenească, cu diminuarea rolului hotărâtor al Rusiei în acest proces. Și principalul lucru este că opiniile Kievului și Chișinăului în problema transnistreană coincid în ambele poziții enunțate de Volodimir Zelenski la summitul de la Bulboaca.

Un summit paneuropean de securitate

Cu toate acestea, principalele probleme de securitate pentru Moldova nu au ținut de falsurile despre Transnistria, ci de nevoile foarte reale și urgente ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Impenetrabilitatea scutului ucrainean este cea mai puternică garanție a securității Moldovei. Volodimir Zelenski a venit pentru prima dată cu ideea ca aliații occidentali să înceapă să creeze o „coaliție patriotică”, adică , o uniune de state care va lucra la aprovizionarea Ucrainei cu armament și la susținerea ei politică privind aderarea la NATO. Trebuie de menționat că deja la prima anunțare în cadrul summitului această idee a Ucrainei a găsit sprijin. În special, prim-ministrul Olandei a făcut o declarație că Ucraina are nevoie de mai multe sisteme „Patriot”, iar România a semnat un document prin care se angajează să susțină aderarea Ucrainei la Alianță. Cu toate acestea, „coaliția” cerută de Zelenski este încă în stadiu de formare, iar Kievul mai trebuie să lucreze la implementarea acestei idei care a fost exprimată public pentru prima dată la summitul din Moldova.

Pe scurt, summitul Comunităţii Politice Europene de la Bulboaca s-a transformat în mod firesc într-un fel de summit paneuropean de securitate. Și, așa cum se întâmplă întotdeauna în probleme de securitate, întâlnirea a lăsat câteva întrebări deschise. De exemplu, după ce Zelenski a marcat oficial poziția cu privire la posibilitatea participării Forțelor Armate ale Ucrainei la deocuparea Transnistriei de ruși și în cele din urmă a „ucis” oficial formatul „5+2” de negocieri privind reglementarea transnistreană, apare întrebarea despre noua formulă de reglementare pentru conflictul secesionist din stânga Nistrului. Deocamdată, nu există o înțelegere detaliată cu privire la noul format internațional de reglementare a conflictului transnistrean.

Cu toate acestea, este mai mult decât evident că viitorul mecanism de reglementare în Transnistria nu va mai fi dominat de Moscova. Războiul Rusiei lui Putin împotriva Ucrainei a prefăcut Transnistria separatistă într-o adevărată enclavă, izolată temeinic de protecția încă mai ieri decisivă militară și economică a Rusiei. Iar faptul că președintele Zelenski a exclus implicarea militară a Ucrainei în Transnistria în lipsa asentimentului Chișinăului, defel nu înseamnă că această variantă nu poate fi aplicată în principiu. Și cel mai relevant în această situație capacitatea mai mult decât limitată a Moscovei de a apăra militar Tiraspolul separatist.

Conflictul transnistrean se află în noi realități geopolitice

Noile realități geopolitice în care se regăsește conflictul transnistrean din Republica Moldova, contururile cărora au fost creionate în cadrul summitului european de la Bulboaca, încă rămân să fie înțelese și conștientizate în profunzime la Chișinău. Tradiționalele percepții despre conflictul transnistrean și metodele de soluționare ale lui, formate în perioada de până la agresiunea rusă în Ucraina, nu mai sunt relevante. Chișinăul trebuie să se pregătească pentru înființarea unui nou format internațional de reglementare politică în Transnistria, contribuind activ în plan diplomatic la formatarea lui.

Faptul că liderul separatist de la Tiraspol, Krasnoselski, imediat după summit a declarat necesitatea revenirii la formatul „5+2” de negocieri, divulgă interesul Moscovei pentru acest format de reglementare care, de fapt, în linii mari a servit cauzei înghețării conflictului. Chișinăului este obligat să învețe lecția tergiversării procesului de reglementare în Transnistria impus de Moscova și să evite acest scenariu pe viitor. Iar prima concluzie a lecției învățate dictează condiționalitatea admiterii regimului separatist transnistrean, ca parte la negocieri în cadrul noului format internațional de reglementare, doar cu condiția recunoașterii integrității teritoriale a Republicii Moldova, în componența căreia Transnistria va avea un statul special în conformitate cu Constituția și legile aprobate la Chișinău. Dezbaterile care au avut loc în marja summitului european de la Bulboaca, au conturat platforma politică de susținere a unui asemenea scenariu de soluționare politică a conflictului transnistrean și de consolidare pe această cale a securității Republicii Moldova.