În capul listelor sunt propuse de regulă persoane mai cunoscute şi valoroase, iar în rest lista este umplută cu diferiţi „sponsori”. Ca alternativă la acest mod de votare se propune votul uninominal.
Personal, în această privinţă am anumite rezerve şi vizavi de votul uninominal. Nimeni nu poate garanta că un candidat cumsecade şi bine intenţionat, dar necunoscut şi fără resurse financiare şi logistice, va putea câştiga în faţa unui „baron” local susţinut din plin de mafia de pe loc ori cea de la Chişinău. De fapt, aici nu-mi propun să aduc în discuţie aceste modalităţi de alegere. Eu aş sugera ca noi să nu încercăm să descoperim din nou America, dar să ne uităm la experienţa deja existentă în ţările cu o democraţie mai avansată.
În aşa fel, aş propune experienţa australiană în acest domeniu. Australia este împărţită în 150 de circumscripţii. Exact câte locuri sunt în parlamentul federal. Pentru fiecare circumscripţie partidele pot să-şi înainteze doar câte un deputat (cu excepţia Tasmaniei), numărul candidaţilor independenţi fiind nelimitat. Ca rezultat, candidatul acelui partid care câştigă alegerile în circumscripţie pleacă în parlament. Astfel, partidele îşi formează corpul de deputaţi.
În urma aplicării acestui mod de votare sunt prinşi mai mulţi iepuri. În primul rând, partidele sunt forţate să înainteze candidaţi merituoşi pentru fiecare circumscripţie. Doi, se păstrează importanţa şi rolul partidelor în viaţa politică a statului. Trei, partidele într-un fel se apropie de popor, deoarece oamenii ştiu acum cu exactitate care deputat şi partid îi reprezintă în Parlament.
Dr. Stelian Manic,
University of Adelaide
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
