O ştire care a zguduit întreaga societate. Nu cred că cineva a rămas indiferent faţă de situaţia dată. Pe 6 martie a fost aprobată legea cu privire la castrarea chimică a pedofililor şi violatorilor. O lege extrem de necesară societăţii noastre bolnave. Unica ce mă pune pe gânduri este din ce cauză ea va intra în vigoare abia de la 1 iulie anul curent. Care este cauza tergiversării? Aşa legi trebuie să între în vigoare de la ziua aprobării de către Parlament. M-a indignat faptul că unele organizaţii neguvernamentale şi-au exprimat îngrijorarea faţă de această lege. De exemplu Amnesty International Moldova consideră că prin adoptarea modificărilor respective legiuitorii au subminat dreptul de bază la inviolabilitatea fizică şi psihică, adică dreptul de a nu fi torturat sau maltratat sub nici o formă. Acordurile internaţionale din domeniul drepturilor omului interzic expres aplicarea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante, fapt menţinut şi de Legea Supremă a Republicii Moldova. Astăzi întreb reprezentanţii acestei organizaţii: – Copila ce a fost violată, maltratată şi ucisă cu cruzime, era protejată de Legea Supremă a Republicii Moldova? Ea a avut dreptul să trăiască şi să se bucure de viaţă ca şi toţi copiii? Cum vreţi să-mi demonstraţi că imbecilul dat nu trebuie castrat? Şi totuşi, în cazul dat cine se face vinovat de această crimă? Violatorul, mama sau societatea? Eu cred că fiecare are vina sa. De vina violatorului nu vorbim, el nu are iertare. Mama acestei fetiţe eu cred că are vina nu mai mică ca a infractorului. Ea a permis ca cineva să-şi bată joc de acest copil şi nu şi-a protejat copilul. Dar cea mai mare vină o are societatea în care s-a născut acest copil. Societatea care a educat părinţii copilului. Anume societatea civilă trebuia să-şi asume responsabilitatea pentru acest copil. În cazul în care era să fie monitorizată această copilă de organele de tutelă, era să fie prevenită această crimă odioasă. Avem noi oare organe de tutelă sau de supraveghere a copiilor din familiile problematice? Avem Ministerul Protecţiei Sociale? Le avem pe hârtie şi în devizul de cheltuieli al bugetului de stat, în rest nimeni nu-şi îndeplinesc obligaţiunile de serviciu. Eu sunt încrezut că copiii din familii problematice trebuie să fie monitorizaţi de organele respective. Orice boală e mai uşor de prevenit decît de tratat. Societatea noastră este bolnavă şi ea necesită tratament urgent. Copiii au dreptul la viaţă, au dreptul la copilărie, au dreptul să fie protejaţi de stat…
Autor: Veaceslav Burlac prin FII REPORTER TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
