Avînd în vedere că românii îşi formează judecata – atîta cîtă au – pe baza televiziunii, ai spune poate că asta e justificat. De fapt nu e, pentru că la baza asediului mai recent al CNA stau un număr de idei fundamental greşite, de atitudini inadecvate cumulate în timp şi o considerabilă ipocrizie tipică societăţii româneşti. O să trec azi rapid în revistă toate acestea şi o să fac un pachet minimalist, dar realist de propuneri care ne-ar putea avansa spre o presă mai curată, vă rog rețineți că am spus ”mai curată” și nu ”curată”- să fim realiști.
Să încep de la diagnostic. Cred că de ani de zile de cînd prezentăm presa românească prin rapoarte internaţionale, atît eu la Freedom House International, cît şi colegii mei la Agenţia de Monitorizare şi Centrul de Jurnalism Independent am avut toţi o atitudine comună şi cît de poate de critică faţă de proprietarii ei. Termenii de moguli şi oligarhi au fost introduşi înainte de 2004 în rapoartele internaţionale de mine, cu ţinta explicită ca să ajungă şi Comisia Europeană să ia în considerare şi să citeze problema oligarhizării şi mafiotizării afacerii de presă. Conceptul original a fost cel de presă captivă, pus în circulaţie de peste zece ani şi din ce în ce mai citat, cu ajutorul colegilor din alte ţări care au recunoscut în experienţa noastră pe a lor. Un program UE al Hertie School, Mediadem, a completat peisajul, făcînd primele recomandări paneuropene în materie de transparenţă a finanţării presei, iar Comisia cam la zece ani după prima semnalare a început să comenteze regulat situaţia presei în rapoartele de ţară în România şi Balcanii de Vest, din perspectiva mai subtilă a presei captive (al cărei business model este traficul de influenţă şi nu profitul din vînzări) şi nu doar a violenţei puterii faţă de jurnalişti (model simplist). Nici o discuţie că presa noastră a fost capturată masiv între 2000 şi 2004, că titlurile independente au fost sufocate şi că avem mai ales politicieni sau mafioţi sau ambii ca proprietari de presă. În acelaşi timp noua medie, pe Internet, a produs şi presă nouă, proaspătă şi curată, pe lăngă noi oficine de propagandă. Agitaţia de la CNA e creată de o realitate importantă; că dezvoltarea mediilor noi nu pare să fi ştirbit la români puterea televiziunii, ceea ce nu e de mirare avînd în vedere nivelul de dezvoltare, infrastructura Internet, etc. Aici se opreşte partea istorică şi de necontestat şi începe catalogul percepţiilor eronate despre situaţia actuală.
Prima prostie în spatele campaniei care cheamă CNA să fie mai dură pornește de la ideea că o anumită televiziune ne poate otrăvi pe toţi, strica imaginea oricui, influenţa decisiv votul în pofida realităţii. Acest lucru este cu desăvîrșire fals, din cauza unui fenomen numit expunere selectivă, care îi face pe oameni să caute acele organe media care reflectă valori şi atitudini pe care le au deja şi care sînt în mică măsură întemeiate pe media (ci pe experienţă şi interes personal, tradiţia familiei, etc). De asta cine e pro-Băsescu se va uita la B1, cine e anti se va uita la Antena3, dar nu face B1 băsişti şi A3 antibăsişti, decît în minimă măsură, audienţa lor reflectă, dimpotrivă, forţa sau slăbiciunea acestor curente de opinie. Dacă televiziunile politice sînt profesioniste ele pot mobiliza la maxim acest tip de public. Dar nu îl pot inventa. Antena3 a pierdut vreo trei rînduri de alegeri, și pe ultimele nu le-au cîștigat ei, că numărul celor care au votat contra lui Băsescu a fost copleșitor mai mare decît audiența lor. Puterea lor e aceea a oricărui organ de presă, pot insulta și calomnia, pot face atmosferă negativă în jurul a ceva sau a cuiva, dar să fie limpede că oamenii nu înghit ca guguștiucii ce văd la TV dacă experiența lor directă contrazice acest lucru. Cine crește prețul la benzină semnificativ pierde alegerile chiar de ar fi să aibă toate televiziunile.
A doua prostie care mobilizează lumea aiurea este că CNA chiar are dreptul să interzică orice și pe oricine. Și eu cred că CNA ar putea juca mai curajos, mai sistematic și mai predictibil rolul de civilizator al presei, dar a chema mai multă intervenție cînd știi cum este numit CNA e o eroare. CNA e numit politic, cu greu oamenii de acolo reușesc- și bravo lor- să atingă din cînd în cînd consensul să mai pedepsească pe cîte cineva. Trebuie să fii inconștient să ceri unor oameni politic numiți și rațional limitați ca noi toți să înceapă să limiteze libertatea presei pe chestiuni de fond și conținut (trec dincolo de corectitudinea politică, unde cred că CNA trebuie să dea amenzi în serie). Pentru că atunci ajungi să închizi pe unul că a zis că a fost lovitură de stat cînd nu a fost sau pe altul că spune că statul e condus de securiști fără să aibă dovezi. Ambele afirmații sînt nejustificate, și e prostul gust al moderatorului să fi promovat asemenea discuții, dar nu e treaba CNA să se amestece în așa ceva. Nu se poate face poliția conținutului, doar a formei. Intervenția CNA trebuie să se oprească la vulgarități, chemări la acte ilegale sau acte de discriminare care trebuie sancționate și să nu treacă mai departe. Chiar și așa e o problemă faptul că în ziare sau pe Internet se poate propaga orice și numai audiovizualul e supus sancțiunii, asta provine din legi dinainte de crearea Internetului. Cînd Andreea Pora mă tot întreba acum cîțiva ani dacă SAR poate găsi finanțare pentru programe care să monitorizeze media pe conținut, eu am spus răspicat că așa ceva nu se poate face, pentru că judecata finală dacă acel conținut e bun sau prost e fatalmente subiectivă, și eu nu m-aș încumeta eu însumi să o fac, darămite să angajez o armată de oameni ca să monitorizeze conținutul căci nu ar face decît să judece în funcție de părerea lor.
A treia eroare intenționată din tevatura actuală este că presa unei tabere politice este mai bună ca a alteia. Acest lucru e fals. Așa cum Antenele au campaniile lor de linșaj, în unele emisiuni aproape zilnic (altele sînt perfect normale) și presa întreținută de dna Udrea și compania are liste negre, încearcă să distrugă oameni (doctorul Raed Arafat e cel mai bun exemplu, dar și despre dl Iohannis au apărut la indigo în trei ziare controlate cît e de controversat și cum a traficat el copii, imediat după ultima lui nominalizare), ocultează pe alții, face propagandă fără jenă și așa mai departe. O tabără a pus gheara pe academicianul Giurescu, Daniel Barbu și încă vreo cîțiva intelectuali. Cealaltă se laudă cu Mircea Cărtărescu (care a luat în Evenimentul zilei partea EBEI data trecută cînd ne luptam cu ea, așa a înțeles el buna guvernare), Horia Roman Patapievici (care colporta la presa străină despre presupusele aventuri sexuale ale lui Geoană), și așa mai departe. Intelectualii sînt de regulă folosiți și de o tabără și de alta dar cum se lasă folosiți nu prea ai de cine să îi salvezi. Și-au mai și creat în decursul timpului o istorie perfectă: toți cei vădit implicați politic, dar absolut toți cei angajați în bătălia asta mediatică, au fost pe statul de plată al unui mogul sau al altuia, cu precădere Vântu, Voiculescu și Patriciu (ce ar fi să vă interesați dacă nu mă credeți). Ca atare mulțumesc că nu are nimeni curaj să vină la mine să îmi ceară să semnez vreo listă alături de oamenii naivi, snobi sau clienții lor direcți, că nu mă număr în nici una din aceste categorii. Dimpotrivă, eu am încercat la timp să spun că e prost planul Stoica de a crea o contrapresă la Antena 3, că o să facem o Antena 3 pe dos, și am asistat în ultimii doi ani la ceva mai grav decît ticăloșia stîngii, că stînga noastră moștenește comunismul, deci ne luptăm cu ea dintotdeauna, și anume ticăloșirea ireversibilă a opiniei publice de dreapta, ajungîndu-se la expulzarea celor care fac minimă disidență de pe platformele de discuții și forme curat staliniste de manifestare. Faptul că Antena3 e mai tare nu vă face buni și nu vă face victime doar pentru că voi nu aveți puterea lor, cînd aveți același comportament (Căcărău, etc). Scuipatul tot scuipat rămâne, că te scuipă un dinozaur sau o șopîrlă, ce diferă e numai dimensiunea, intenția a fost aceeași. Astă toamnă, grupul de oameni din care făceam parte, manifestanții pentru o cauză din care nu aveau nimic de cîștigat, erau deopotrivă de beșteliți de dnii Gâdea et Ciuvică seara și de domnii Pleșu și Voinescu a doua zi în gazeta lor. Tabăra care merită o presă curată, despre care eu cred că există, e a treia tabără, nu este în acestea două.
A patra idee greșită este atribuirea presei a unor probleme care vin din altă parte. Cel mai celebru manual de media spune pe scurt că presa nu se poate supune altor reguli decât sistemul politic în care operează. Sistemul e corupt, și presa la fel. Dar asta nu înseamnă că nu sînt insule sau oameni altfel. Ce poate face presa cînd în cîțiva ani practic aici nu mai există sondaje politice autentice, de exemplu, institutele le falsifică, pseudoexperții le comentează ca și cînd ar fi pe bune (nu sînt), și presa le reia și ea fără să mai pună întrebări. Ce să facă presa într-o societate în care criteriile academice nu există, în care universități întregi trăiesc în fraudă, presa are și ea nevoie să invite experți în Rusia, în Orientul Mijlociu, în finanțe, cînd eu spun ziariștilor că nu vin la o emisiune fiindcă nu e subiectul meu, ei cred că am ceva cu ei, așa s-au dezobișnuit să audă așa ceva. Presa nu poate suplini absența unor criterii de valoare și a unor instituții care să ateste valoarea autentică. Dimpotrivă, presa în felul ei mai lasă talente să iasă la iveală dincolo de zona unei societăți în care accesul e în general închis de pile, cunoștințe și relații. În zonele dincolo de politic presa a păstrat o anumită spontaneitate mai mare ca a societății noastre pe ansamblu.
De asta noi nu putem aspira la o presă curată la societatea asta pe care o avem și trebuie doar să curățăm ce se poate, adică ipocrizia, violența de limbaj și chemările deschise la luptă contra legii și ordinii. Problema de fond e tot aceea, nu sîntem destui cititori autonomi și avizați ca să asigurăm o economie pe scară suficientă pentru o presă profitabilă, toată presa pierde bani și numai partidele și mogulii pun bani să acopere asemenea pierderi ca să cîștige influență. Asta e problema de fond a presei, restul derivă din altele.
Ca atare chem azi la pasul obligatoriu pentru o presă curată și invit pe toți cei care editează vreun organ de presă să publice explicit pe site-urile lor acționaratul, sursa banilor, datoriile (creditorii pot dicta conținutul la fel ca acționarii) și plătitorii de reclame (ca să nu mai avem, ca astă toamnă, situații în care Gold plătea opiniile despre minerit ale tuturor).
Sînt de acord că presa poate să aibă nevoie să ia și bani murdari ca să supraviețuiască. Dar în acest caz cititorul trebuie să știe clar cine plătește pentru conținutul pe care îl consumă. Dacă, odată avizat, publicul găsește convingător totuși acest conținut, asta e situația. Așa cum ziaristul are libertate de expresie, consumatorul de presă trebuie să aibă libertatea alegerii.
Dar a unei alegeri avizate.
Alina Mungiu Pippidi
romaniacurata.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
