Într-o bună zi, Basarabia va reveni la patria-mamă. Cu acte în regulă. Dar până atunci, să fim lucizi. Și dincolo de entuziasm și dincolo de speranță, să privim în față câteva adevăruri care pot mișca evenimentele istorice și în sens contrar.
Haideți să admitem că mâine, cum-necum, s-ar întâmpla marele eveniment. Dacă ar fi așa, atunci România ar avea o problemă. Destul de gravă. Ar fi un stat european și un stat NATO care ar accepta, de bunăvoie, prezența fostei Armate a 14-a a Federației Ruse, pe teritoriul ei. Într-un fel sau altul ne-am trezi sub ocupație. Pentru că Transnistria, conform regulilor de drept internațional, face parte din teritoriul Republicii Moldova. Și asta nu este tot.
Europa însăși ar avea o problemă. Și nu numai generată de Tiraspol. Și de podul aerian militar construit de ruși pentru a-și ajuta tovarășii de arme. Dar oricât de mult bate România pasul pe loc și oricât de încet se desfășoară reformele reale, care ne vor duce către statutul de membru egal UE, la Chișinău lucrurile stau și mai grav. Acolo, pantomimă în materie de reformare a instituțiilor este totală. Iar paradoxul face că formațiunile politice pro-europene au dezamăgit enorm populația. Dând apă la moară rusofonilor, care reprezintă un procent semnificativ dintre cetăţenii Republicii Moldova.
Că lucrurile stau așa cum am sugerat mai sus, o demonstrează și unul dintre cele mai populare slogane ale pro-unioniştilor: „DNA, treceți Prutul!". Oamenii sunt atât de înnebuniți de efectele corupției încât, la Chișinău, cel mai popular român este, nimeni altul, decât Laura Codruța Koveşi. Fără ca nimeni să bage de seamă acolo că în România ultimilor zece ani, de când această doamnă a fost procuror general și apoi șef la DNA, corupția efectivă, în ciuda spectacolelor cu cătușe și condamnări, a crescut în loc să scadă. În paranteză fie spus, poate nu numai din cauza DNA.
De ce această emoţionantă demonstrație pro-unirea, făcută de tineri animați de bună-credință și de cele mai frumoase intenții, se desfășoară, totuși, în sens giratoriu, dacă o analizăm cu luciditate? Pentru că, stimați concetățeni, atunci când, pe bună dreptate, Klaus Iohannis, pe atunci candidat prezidenţial, a declarant că Unirea va avea loc când Chișinăul ar dori cu adevărat acest lucru, el a avut în vedere o logică istorică. Cum ar trebui să se desfășoare acest minunat spectacol al Unirii? Al reunificării. Conform normele de drept internațional și Constituțiilor celor două state, în primul și în primul rând, ar trebui să aibă loc un referendum la Chișinău.
Înainte de orice. Iniţiativa aparține Chișinăului și în niciun caz Bucureștiului. Ceea ce înseamnă că tabără unioniştilor ar trebui să fie, și nu știm dacă este, suficient de puternică pentru a propune și a susţine un asemenea act istoric. Bătălia urmând să fie extrem de cruntă. Pentru că serviciile secrete ale Rusiei nu vor sta cu brațele încrucişate. Și nici rusofonii. Dar să admitem că va avea loc un referendum și că majoritatea va spune da. Și că nu va urma, Doamne fereşte, vreun război civil iscat de omuleții verzi. Transformați în fiare.
Atunci, pasul următor va fi ca România să decidă același lucru. Tot printr-un referendum. Și abia apoi se va produce, în mod juridic, Unirea. Dar așa ceva, totuși, nu s-ar putea face, indiferent câtă voință politică va exista, fără acceptul partenerilor euroatlantici ai României. Iar acceptul nu va fi dat decât dacă prin actul Unirii nu vor fi date peste cap marile planuri geostrategice ale partenerilor noştri. Complicat!
sursa: ziuanews.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
