Orice relaţie începe cu o minipiesă de teatru. El îşi umflă penele dansând în jurul ei, ea se preface a fi neinteresată de farmecele lui inutile. El scoate o floare din joben, ea afişează un chip luminos şi încântat, iar când se simte pregătită să-l primească el trebuie să se retragă subit, pentru a-i declanşa curiozitatea, ca astfel să vină după el. Din păcate, uneori, unul dintre „actori” nu simte jocul şi iese din el rănit, determinându-l pe celălalt să rămână singur pe o scenă pustie şi cu acelaşi sentiment de… pustiire. Tindem să fim altcineva atunci când ne căutam perechea, să părem ceva ce nu suntem, în speranţa că putem inventa o versiune mai bună – dar ce este mai bun decât sinceritatea însăşi? De ce să joci un rol, cu scopul de a-l întărâta pe celălalt, când poţi fi tu? De ce să rişti să-l alungi, el crezând că nu eşti ceea ce caută, chiar dacă tu în interior, acolo unde se află versiunea originală şi nealterată de jocurile minţii tale, eşti chiar jumătatea lipsă?
Este o piesă de teatru, în care actori nu sunt oamenii, copiii sau maturii, ci orgoliile acestora. Fiecare relaţie se încheie cu un generic de final. Afli de acolo cine a jucat în rolurile principale şi secundare, cine a determinat apariţia genericului, motivul şi eventuala posibilitate a unei continuări. Orgoliile se izbesc unele de celelalte pentru a crea cele mai spectaculoase descărcări energetice negative, momente în care sunt aruncate vorbe grele dintr-o parte în alta, multe dintre ele menite doar să rănească şi nefiind susţinute de un adevăr.
Mai demult îndrăgostiţi peste măsură, acum cei doi nu urmăresc decât să se umilească reciproc din foamea orgoliului de a ieşi învingător, chiar dacă la final ambii suferă teribil. Urmează apoi o perioadă în care fiecare-şi caută un rost, încercând să-l uite pe celălalt, pansamente întruchipate în persoane de sex opus – de pus pe rană pentru a o închide, dar aruncate imediat ce au fost uzate…
Unele piese de teatru au parte de câte un final neaşteptat, în care orgoliile sunt date la o parte precum cortina unei Săli de spectacol. Pentru prima dată, într-o perioadă lungă de timp, cei doi actori sunt chiar oamenii din spatele măştilor, dispuşi să coboare de pe scenă pentru a se iubi reciproc aşa cum sunt: sinceri.
www.umbluliber.com
Sursa: Timpul Suplimentul "Femeia"
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
