Acum, pretind ei, suntem chit, pe picior de egalitate. Tânărul care nu s-a supus somaţiilor grănicerilor români şi a fost rănit, ar echilibra, în opinia lor, situaţia, şi acum protestele ar trebui să se mută la Ambasada română de la Chişinău.
Evident că raţionamentul e strâmb, fals din start. Spre deosebire de de aşa-numiţii pacificatori, grănicerii sunt împuternicţi să aplice forţa atunci când un cetăţean ce traversează frontiera nu se supune ordinelor lor. E exact ca şi în cazul de la Universitatea slavonă, când rectorul de acolo s-a substituit poliţiştilor, reţinând ilegal un ziarist, adică pacificatorii şi-au depăşit atribuţiile, ei nefiind grăniceri ori vameşi.
Totuşi, într-o anumită măsură sunt de acord cu tabăra prorusă, în sensul că mi-ar plăcea să mergem la Prut şi să scandăm acolo: JOS HOTARUL DE LA PRUT! Eventual, să-i invităm şi pe băieţii pro-Kuzmin, să ne asiste şi scandeze şi ei împreună cu noi. Şi, de ce nu, şi la ambasada română, chiar dacă România nu mai decide în privinţa hotarelor ei externe, ci UE-ul.
