Fiind vorba de un scriitor asiatic, m-am așteptat să aibă puncte comune cu proza scurtă a lui Mo Yan sau a lui Akutagawa. Însă spre surprinderea mea cartea scriitorului coreean îmi amintește mai mult de Cehov.
Mici segmente din viața oamenilor simpli, dar care reușesc, chiar și atunci când se desfășoară pe doar șapte-opt pagini și când descriu o singură zi din viața personajului, să reflecte întreaga lui existență și un tablou complet al societății în care trăiește.
Capacitatea lui Sun-Won de a sili cititorul să tremure pentru soarta unui cocoș sau a unui vițel, de a sugera un anumit mod de a privi lumea prin expresii simple ce mai curând ar trebui să anuleze trăsăturile personajului (bunica de la casa cu cais, bunica de la casa cu cireș), talentul de a cuprinde în cinci pagini o povestire numai bună de a deveni un film excelent (Timp doar pentru noi doi), disperarea oamenilor săraci (Bătrânul olar), toate ne conving că avem în față un scriitor uriaș.
Între copertele cărții sunt povești psihologice (Stele) unde fratele mai mic își distruge viața și relația cu sora lui din cauza unor vorbe scăpate de o bătrână în stradă; triste din cale afară (Sacrificiul cocoșului) prin cruzimea unui copil care dorește să apere puii de vrabie, triste și în același timp pline de speranță (Cățeaua din satul Moknami) prin viața nouă a puilor cățelei, amuzante (Cronica satului Solme) – descrierea unui celebru cuplu de prieteni pe care noi, românii, l-am numi tusea și junghiul, existențiale (Bătrânul Olar, Timp doar pentru noi doi) în care lupta pentru viață, rezistența în fața morții e justificată de grija pentru ceilalți.
Povești ca niște pagini de viață de care cititorul nu se poate desprinde și care vor lăsa urme și peste ani de zile. Recomand cu toată încrederea acest scriitor coreean tuturor iubitorilor de proză scurtă, de literatură mare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
