La finele anului trecut a fost lansat un program de atragere a remitenţelor în economie, PARE 1+1, considerat a fi unul foarte important, dat fiind faptul că, anual, peste un miliard de dolari sunt trimişi în ţară de către conaţionalii noştri care muncesc peste hotare, iar statul s-a oferit să adauge gratuit un leu la leul investit din aceste remitenţe. În timp ce unii şi-au pus mari speranţe în program şi consideră că cei 200 de mii de lei, suma maximă oferită de stat, o să-i ajute să-şi pună pe picioare o afacere, alţii se arată sceptici şi spun că e puţin probabil să rişte banii munciţi în ţări străine. Potrivit antreprenorilor, deşi ideea proiectului în sine este una bună, programul nu oferă nicio garanţie că investiţiile din remitenţe vor putea fi protejate. Există riscul ca, după un timp, afacerea să fie înghiţită de concurenţă sau de organele de control, care, după cum afirmă şi preşedintele Asociaţiei micului business, Eugen Roşcovan, sunt din ce în ce mai agresive.
Expertul economic Viorel Chivriga consideră că prin dezvoltarea unui astfel de parteneriat public-privat am putea avea rezultate destul de bune. „Partea proastă este că de aceste fonduri nu poate să beneficieze un număr mare de solicitanţi”, regretă expertul economic.
Autorităţile se arată mulţumite de proiect şi spun că rezultatele au întrecut aşteptările. Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a subliniat că cele 10 milioane de lei alocate pentru anul 2011 sunt de trei ori mai puţine decât ar fi necesare la ora actuală şi că deocamdată „suntem în criză la capitolul finanţări”, dar sunt căutate surse financiare pentru suplimentarea bugetului. Pe de altă parte însă, antreprenorii cu experienţă nu prea au încredere în stat şi se îndoiesc de faptul că acesta îşi va îndeplini toate obligaţiunile contractuale.
Deocamdată au fost acceptate 40 de proiecte investiţionale în cadrul acestui proiect, iar alte 170 de persoane s-au înscris la componenta instruire. Dar, deşi a făcut mult tam-tam, statul nu a alocat încă niciun bănuţ solicitanţilor – din cauza întârzierilor privind adoptarea Bugetului, dar şi pentru că metodele de finanţare se bazează pe formula: ai investit banii proprii, ai demonstrat facturile pentru utilajul procurat şi abia după asta primeşti banii de la stat.
Ştefan Sandic, unul dintre beneficiarii respectivului proiect, se arată nemulţumit de ritmul cu care se mişcă lucrurile la noi. „Timpul este cel mai scump, mai ales când faci afaceri. E binevenit un asemenea program, dar ar trebui să fie stabilite nişte termene concrete de realizare a unor activităţi. Dacă trebuie să faci o tranzacţie astăzi, mâine poate fi târziu, deja nu e ceea ce ţi-ai propus”, crede tânărul antreprenor. Iar Adrian Duca, un alt beneficiar PARE 1+1, care deja a investit banii proprii într-un cabinet medical, spune că este o metodă corectă de finanţare. „Am lucrat la Guvern şi ştiu ce înseamnă să urmăreşti cum circulă banul public”, conchide acesta.
În final şi scepticii, şi optimiştii spun că sunt necesare asemenea proiecte, doar că statul ar trebui să se comporte ca un agent economic corect şi să îşi respecte angajamentele.
