Actorii au fost ei, aceia care pioși depun flori la Eminescu și la Vieru, iar apoi se întorc în birouri pentru a mai aranja un furt de bancă, pentru a mai mitui un judecător sau pentru a mai vinde în farmacii praful de pe perete în loc de pastile. Statul creat de Vieru, Matcovschi, Tănase, Teodorovici, Costin, Lari și atâția duși, avea, cu siguranță, altă menire și identitate decât cea de închisoare (a sufletelor și trupurilor).
În închisori trebuie să ajungă doar ei. În unele normale, nu în unele statale.

Spectatorii am fost noi, cu inima cât un purice, susținând „drumul european”. Am înghițit în sec, doar să trecem puntea, însă nu ne-am dat seama că dracul nu vroia să o treacă. Acum rămâne doar Unirea, ca soluție la tot mai instabilele situații interne și externe. Soluția care trebuia aplicată încă de la începuturi, de altfel, salvând 25 de ani de… DEGEABA.

Noi trebuie să devenim pragmatici și puternici, pentru că, în ciuda a ceea ce a încercat propaganda să ne inoculeze, suntem mulți, din ce în ce mai mulți. Și trebuie să ieșim acolo, pe scenă, renunțând la fotoliile de spectator.

În preajma revoluției…

O cădere atât de dramatică a monedei cum a fost cea a leului din al doilea stat românesc ar pune serioase semne de întrebare oriunde. Și soluții ar putea intra în dezbatere publică, soluții precum o uniune monetară cu România, unde cursul monedei străine e de ani buni mai stabil decât Sfinxul din Bucegi. Dar poți avea vreo pretenție de la statul în care ideea europeană este folosită doar pentru a păcăli încă o dată poporul să meargă la vot?

Revenirea comuniștilor la putere în 2015 (au plecat vreodată, real?), consacră definitiv tiparul politicianului basarabean contemporan, care nu scrie cărți despre revoluții precum Constantin Stere, ci care le provoacă prin comportamentul sfidător pe care îl au.

Că se numesc Lupu, Filat sau Voronin, au aceeași mamă și niciun Dumnezeu. Dar dreptatea divină, care există și care se realizează prin mâini ridicate sus în semn de revoltă, va pune capăt acestei perioade negre pe care trebuie să o suporte oamenii dintre Prut și Nistru.
Doamne ajută!