Nimeni şi nimic, nici o persoană şi nici o instituţie nu are drepturi mai mari asupra viitorului decât oricine dintre noi. Ce să facem, însă, dacă rămânem cu senzaţia că nu trăim, ci ne zbatem şi batem permanent la o uşă ce nu se vrea deschisă?.. Personal, nu găsesc decât o soluţie – să nu fim indiferenţi şi să ne implicăm (batem) în continuare, până uşa se va deschide… Pentru că avem dreptul la ziua de azi, dar mai ales la cea de mâine. Nu contează dacă ni-l cerem – din nou, ce să-i faci?! – în linişte, aplicând ştampila pe buletinul de vot, sau ieşind la protest în centrul oraşului. Doar să nu fim indiferenţi. Indiferenţa este alternativa viitorului, dar nu e nici pe departe cea mai bună.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
