Patrioţi „din neştiinţă”, sacrificaţi anual pe 9 mai pe altarele politicienilor extremişti

„Luptele” pentru „purul adevăr” trec cu uşurinţă de pe paginile ziarelor în cimitire şi în familiile ai căror membri „au ars” în „rugul conflictelor”.
Evenimentul de 9 mai rămâne a fi o „momeală” excelentă pentru toate formaţiunile din extreme, pentru a-şi excita electoratul. De la distribuţia panglicii „Sf. Gheorghe” în milioane de exemplare, până la distribuţia „viruşilor” informaţionali – gen panglica „de Colorado”. Toate sunt elemente ale jocurilor politice în aşteptarea unor dividende electorale pe termen scurt.

Toţi luptătorii aprigi uită că în spatele oricărei „armate cotropitoare” sunt oameni simpli, care au luptat din elementara frică să nu ajungă în Siberia sau lagărele de concentrare din Europa în cazul unui refuz, din dorinţa de a-şi apăra familia sau casa, care se afla în acel moment la câteva zeci de kilometri de linia frontului, sau, de cele mai multe ori, fiind infestaţi de patriotism „din neştiinţă“.

Unul dintre buneii mei a plămădit, în ultimii ani de război, noroiul european mişcându-se spre Berlin cu armatele sovietice, în timp ce celălalt se afla în această perioadă în România, participând, voluntar, în forţele române de menţinere a ordinii (nu poliţie).

Ambii şi-au apărat propriile familii şi idei, care, sunt sigur, erau departe de dogmele din jocurile geopolitice. Ei nu au avut posturi tv, site-uri, ziare proromâne sau proruse, de guvernare sau de opoziţie. Ei nu au beneficiat de roadele democraţiei sau pseudodemocraţiei, ca dreptul la vot sau libera exprimare a opiniei prin referendum.

Ei au fost simpli profesori, ţărani şi muncitori. Lăsaţi-i în pace! Cei care au fost ucişi au plătit cu viaţa pierdută. Cei care au supravieţuit au plătit cu o viaţă plină de lipsuri.

Cei care acum „împart” oasele ostaşilor căzuţi în luptă, fiind mânaţi de politicienii care chicotesc pe la spatele lor, vor ajunge în manualele de istorie a anului 3012 doar sub forma unei singure propoziţii – „popoare barbare ale sec. XIX-XX-XXI fără o istorie, dar plină de tot felul de istorii”.

P.S. Nici starea psihică, nici pierderea prietenilor pe câmpul de luptă sau acasă, nici şocul moral, nici poziţia politică sau religioasă, nici mişcările tactice ale generalilor în drumul spre victorie NU SUNT o scuză pentru exterminarea populaţiei civile de pe ambele părţi ale liniei frontului.

P.S.S. I-am spus unui prieten bun astăzi-dimineaţă că am vrut să scriu despre creşterea economică şi FMI, dar…