Nimănui nu-i pasă de el – nici tată, nici fraţi, nici alte rude, cu singura excepţie a unei femei de aur, pe care o cheamă Ana din Cimişlia. Dacă nu ar fi existat Ana, omul nostru avea să stea de mult, la fel de nemişcat, în sicriu.
Este vorba despre Nicolae Creţu din s. Mireşti, r-nul Hânceşti. A fost un moldovean ca mulţi alţii, care obosit de sărăcia din ţara sa, şi-a luat într-o zi valiza şi hulubii şi, ascunzându-se prin toaletele din trenuri, a ajuns în Italia. Preţ de câţiva ani, s-a aflat aici clandestin până în blestemata zi, când, traversând cu bicicleta o stradă din Padova, a fost spulberat de pe şosea de o maşină. Prin târgul italian, se vorbeşte şi până astăzi că şoferul acelui automobil ar fi fost un mafiot din Napoli. De aceea, crede lumea, medicii ar fi scris în fişa medicală a lui Nicolae, că moldoveanul era beat criță.
De atunci Nicolae nu mai e stăpân pe el. Alţii îl mişcă, ca pe o mobilă, prin diferite clinici italiene. Rareori, plânge sau râde, dar numai când o are alături pe Ana. Potrivit ei, rudele lui ar fi venit pe peninsulă şi ar fi luat toate actele suferindului. Nu se ştie de ce. Se pare că nici italienii nu au mare dragoste faţă de omul nostru. Acum câţiva ani, îşi aminteşte Ana, medicii din Padova i-au propus să-l lase pe Nicolae să moară… Dar Ana nu a fost de acord. Deşi toată lumea ar prefera să-l vadă pe moldoveanul nostru mort, numai Ana îl vrea viu…
În 2010, aflându-mă la Padova, am mai scris în TIMPUL despre Nicolae Creţu. Aflu acum că ulterior ziarele şi televiziunile din peninsulă au abordat acest subiect, până când au sensibilizat opinia publică din ţara lor. Cu toate astea, Anei nu i-au ajuns niciodată bani pentru întreţinerea solitarului ei prieten. Până în prezent, s-au acumulat datorii în acest sens de peste 70 de mii de euro. În 2009, Ana a semnat un contract cu autorităţile locale, care prevedea ca Nicolae să fie tratat pe datorie până la încheierea procesului de judecată cu presupusul mafiot din Napoli, care ar trebui să le achite prejudiciile.
Poate că lucrurile ar fi decurs mult mai simplu, dacă Italia ar fi acceptat în continuare aceste condiţii şi nu i-ar fi cerut Anei să-l ducă pe Nicolae în Moldova. De data aceasta, femeia nu a avut altă ieşire decât să vină la Chişinău. Soluţia era ca autorităţile noastre să elibereze un document, precum că Moldova nu dispune de bani pentru transportarea pacientului, nici de condiţii pentru întreţinerea sa. În baza acestui act, Chestura de la Padova ar fi putut să-i elibereze lui Nicolae permis de şedere umanitar, care i-ar fi asigurat întreţinerea din contul statului italian.
La Ministerul de Externe, afirmă Ana, i-au spus că redactarea unor asemenea scrisori ţine de competenţa Ministerului Sănătăţii. De acolo au sfătuit-o să se adreseze la preşedinţie, de unde a fost îndreptată iarăşi la Sănătate. După ce a cutreierat astfel toată capitala, biata femeie s-a întors în Italia, unde s-a adresat consulatului moldovenesc de la Bologna. Deşi se afla în concediu, consulul Nicolae Nucă, recent rechemat din funcţie, s-a deplasat imediat la Padova. Consultându-se cu medicii de la faţa locului, acesta a studiat problema în detalii şi a constatat că nici o companie aviatică nu accepta să-l transporte pe Nicolae la Chişinău. Au găsit doar una, spune Ana, care cerea în schimbul acestor servicii 100 mii euro (!). Atunci consulul i-a eliberat documentul salvator, care dovedea incapacitatea RM de a avea grijă de acest cetăţean.
În prezent, cu susţinerea Centrului „Mazzini”, documentele lui Creţu au fost depuse la Chestura din Padova, care urmează să decidă cu privire la eliberarea permisului umanitar. După atâta luptă, Ana speră că Italia nu-l va alunga pe Nicolae acasă, fiindcă aceasta ar însemna condamnarea moldoveanului la moarte. „Mi-am sacrificat viaţa pentru el şi ar fi păcat să-l pierd acum. Avem datorii până peste cap, stăm ca frunza pe apă, dar îi mulţumim foarte mult domnului consul că ne-a salvat”, afirmă Ana.
Recent, presa anunţa că Uniunea Europeană va da Moldovei 5 milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii şi promovarea businessului. Anterior, TIMPUL scria că angajaţii Centrului E-guvernare ridică salarii lunare de până la 60 mii lei. Mă întreb: dacă ţara noastră nu are condiţii pentru a-l întreţine pe Nicolae Creţu, chiar n-ar putea să facă puţină economie din creditele străine pentru a rambursa datoriile acestui om faţă de clinicele italiene? Sau un singur cetăţean nu contează pentru demnitarii noştri, cu atât mai mult, cu cât el poate doar să râdă sau să plângă uneori? Adică, nu mai poate vota… Deşi, dacă la Chişinău se va găsi vreun om cu suflet, cred că Ana de la Cimişlia, femeia care ar merita toate ordinele şi medaliile oferite de statul nostru, ar putea şi să pună ştampila în mâna lui Nicolae şi să ridice această mână în dreptul unui sau altui partid înscris în buletinul de vot.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
