Cei trei lideri ai defunctei Alianțe și-au trăit jumătate din viață în URSS. Chiar dacă în declarații ei se desolidarizează și clamează fostul imperiu, asta nu înseamnă că ei au rupt-o cu ideologia fostului regim. Comunismul a rămas în gene, el se transmite prin ereditate. Azi, dacă zgârii un democrat, dai de un comunist. În fiecare dintre noi există câte o mică cetate comunistă prin ale cărei creneluri trag armele leniniste. Trebuie să treacă generații ca ideologia comunistă să dispară din celulele noastre sufletești și mentale. Azi, din păcate, societatea noastră e un debușeu perfect pentru desfacerea deșeurilor ideologiei totalitariste și comuniste. Nostalgiile după vechea orânduire sunt vii în noi, atât de vii, încât, deși au trecut peste două decenii de la declararea independenței, noi nu acceptăm demantelarea cetăților comuniste din noi.
Șansa ofensivei împotriva comunismului a apărut după 2009. Societatea, mână în mână cu partidele politice venite la putere, a putut să extragă această „măsea stricată” din sistemul de valori politice moldovenești. Eșecul actualei guvernări trebuie căutat în această zonă: dezicerea de principala lozincă electorală. Partidele care au promis „schimbarea până la capăt și o Moldovă fără Voronin și fără comuniști”, în loc să extragă această „măsea stricată” și s-o arunce la coșul de gunoi al istoriei, au încercat să o trateze și să o păstreze în scopuri „tactice”. Dacă vă amintiți, primele semne de neliniște, alarmă și nemulțumire ale electoratului democrat au apărut la scurt timp după instalarea la putere a AIE.
Societatea aștepta să se facă dreptate, iar foștii corupți ai regimului Voronin să fie trași la răspundere. În loc să li se deschidă dosare penale, li s-a deschis drumul spre… putere. Lumea urmărea consternată cum la diferite niveluri, îndeosebi în administrația publică la nivel local și raional, au revenit foștii servanți ai fostului regim. Mulți dintre cei care au frământat glodurile satelor pentru victoria în alegeri a „stejărelului” n-au încăput în listele celor avansați în structurile noii puteri, primii în aceste liste apărând foștii activiști ai nemuritorului partid leninist. Astfel, nici la nivel local, nici la nivel central nu s-a întreprins nimic pentru diminuarea influenței politice a PCRM asupra societății. Și PLDM, și PD au avut interes nu să distrugă, ci să păstreze un PCRM puternic, pentru a-l folosi în viitoarele confruntări. Dacă noua putere distrugea vechiul Sistem ticăloșit, dar nu-l prelua în interesele ei, dacă liderii comuniști certați cu legea erau dați pe mâna justiției, dar nu încurajați să urle prin centrul Chișinăului „Jos Aliansu`!”, azi PCRM nu mai era o forță politică importantă, atât de importantă încât a devenit gropar al Alianței.
„Măseaua stricată” a sistemului politic moldovean le-a afectat și pe cele sănătoase. Acum de ce să ne mirăm că R. Moldova îi pute rău gura?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
