Doar că această victorie trebuie văzută şi într-un cadru mai larg: ea este o mişcare de recul, balansul unui pendul al votanţilor. Asta este normal într-un sistem politic construit pe vot, doar că în Republica Moldova cursa pendulului este din ce în ce mai rapidă şi merge din ce în ce mai mult spre extreme. Cu alte cuvinte starea de spirit generală se modifică rapid şi se radicalizează.
Alte detalii importante: discursul politic de la Chişinău este cât se poate lipsit de coerenţă şi constanţă; chiar a dispărut orice urmă de ideologie politică. Cu un an în urmă toată clasa politică de la Chişinău condamna fervent „geopolitica”, nimeni nu mai dorea „geopolitică” (la pachet cu mai mulţi experţi şi analişti din Bucureşti) – de parcă îţi poţi băga capul în nisip şi „geopolitica” dispare ca prin farmec. După mai puţin de un an de zile „geopolitica” a devenit subiectul electoral principal.
Geopolitica nu are cum să fie ignorată la Chişinău, întrebarea fundamentală a societăţii este „noi încotro mergem?”, iar această întrebare este mult prea adânc înrădăcinată ca să fie eliminată cu o campanie de PR şi nişte mesaje politice. Concluzia alegerilor recente de la Chişinău este că politicienii de acolo au recunoscut că „geopolitica” nu poate fi ignorată.
Maia Sandu a câştigat alegerile cu promisiunea vagă a apropierii Chişinăului de Europa – nu este clar cum, când şi care Europă, dar oricum este diametral opus faţă de promisiunea fundamentală a lui Igor Dodon (Rusia). Rămâne de văzut cum va reuşi Maia Sandu să îndeplinească – fie şi parţial – o promisiune atât de vagă, în condiţiile în care sistemul legislativ, atribuţiile prezidenţiale şi aritmetica parlamentară de la Chişinău nu îi lasă foarte mult loc de manevră.
Victoria Maiei Sandu în alegerile prezidenţiale confirmă în acest moment existenţa unei majorităţi electorale care favorizează apropierea Republicii Moldova de Europa Occidentală, dar rămâne întrebarea cum se va transforma această voinţă a electoratului în proiecte reale. Au mai existat astfel de majorităţi electorale în Republica Moldova în trecut – „geopolitica” are această capacitate de mobilizare la Chişinău. Un eşec eventual ar produce o nouă mişcare de recul în sens invers la Chişinău, în condiţiile în care electoratul nu mai are răbdare şi tendinţa pendulului politic de aici este de a oscila din ce în ce mai rapid.
Pe scurt: Maia Sandu se află sub o presiune imensă de a îşi dovedi capacităţile politice într-un timp foarte scurt. Promisiunile din campania electorală au fost vagi şi problemele Republicii Moldova sunt imense, însă cu atât mai mult există un nivel foarte ridicat de aşteptări. Nu am mai luat în calcul pandemia în plin avânt, geografia legislativă şi politică locală, interesele şi proiectele Rusiei şi Germaniei pentru regiune ca şi multe alte variabile. Maia Sandu a fost investită cu un imens capital de încredere, are toate uşile deschise şi toată lumea aşteaptă să vadă ce va face cu adevărat.
