Alexandru Sturdza a fost un intelectual rafinat, un poliglot și un cosmopolit. Fiind român după tată și grec fanariot după mamă, vorbea nouă limbi: româna, neogreaca, rusa, germana (o învățase de la tata, care studiase la Leipzig), cunoștea profund și limba slavo-bisericească. Franceza, latina și greaca veche o învățase de la profesorul casei Jean Joseph Dopagne. Cunoștea și italiana în urma călătoriilor întreprinse în această țară și în urma lecturilor făcute.
După ce familia sa a fugit din Basarabia în 1802 pentru a evita eventualele represiuni din partea otomanilor, a primit educație în Rusia.
A intrat în rândurile serviciului diplomatic rus în 1809 ca secretar al contelui grec Ioannis Antonios Kapodistrias în timpul Congresului de la Viena.
A fost redactorul primului tratat european, semnat de toate statele continentului, cel al Sfintei Alianțe, precum și autorul primului statut al Basarabiei de după anexare.
A fost trimis ca diplomat în principatele germane de unde însă a fost obligat să se retragă ca urmare a unui raport despre sistemul educativ german, considerat injurios de către gazde. În 1830 s-a retras la Odessa, unde s-a devotat scrierii unor lucrări literare.
Iată cum descrie el Chișinăul epocii sale: Sosim la Chișinău, orașul de căpetenie al Basarabiei. Vărul meu, conducătorul nobilimii din ținut, ne-a primit cu ospitalitatea sa tăcută. Chișinăul e împărțit în orașul de sus și cel de jos; tatăl meu, primul guvernator al ținutului, după cucerirea acestuia, a întemeiat orașul nou, care se înfrumusețează văzând cu ochii, dar deja într-o măsură prea mare. O dumbravă întreagă înconjoară noua catedrală; străzile late, ce duc la ea, sunt presărate cu nisip moale; 35 000 de locuitori par a fi pierduþi în spațiu, dar, din toate balcoanele orașului de sus, în depărtare, privirii i se deschid la orizont niște coline, vii și sătucuri. Acest colțișor al baștinei mele este doar un chip al frumuseților și bogățiilor Moldovei; pentru a le cunoaște mai bine și a le admira, se cuvine a vedea mănăstirile din valea Orheiului sau, și mai bine, a trece Prutul și Siretul, pentru a vedea munþii Neamâului și ai Pietrei, întâlnirea Bistriței și Siretului, într-un cuvânt, a se vedea locuri slăvite de faptele eroice ale lui Ștefan cel Mare”.
Sursa: wikipedia, agonia.net
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
