Constantin a beneficiat de o brumă de carte, care i-a permis mai târziu, când a fost înrolat în armata rusă, să ajungă copist într-un regiment, moment ce l-a salvat de expedierea pe linia întâi în timpul primului război mondial.
Anul 1917 l-a găsit la Odesa în compania mai multor basarabeni: Catelli, Pântea, Buzdugan, Crihan, Scobioală, Bogos şi alţii.
Comitetul militarilor basarabeni din Odesa întreţinea legături directe cu Parditul Naţional Moldovenesc din Chişinău, de aici şi implicarea lor activă în viaţa revoluţionară a ţinutului.
Costache Leancă a jucat un rol important în calitate de președinte al adunării generale a Zemstvei județului Bălți. Cu contribuţia lui la acea adunare s-a redactat pe 3 martie 1918 adresarea către Sfatul Ţării în care se cere unirea cu România.
"[…] Ţinând seama că în anul 1812 în urma fărdelegilor sângeroase ale tuturor popoarelor europene, Basarabia a fost smulsă fără consimţământul ei de la trunchiul ei etnografic al naţiunei sale de origină şi,
Ţinând seama de pilda splendidă pe care tânărul regat al României a dat în scurtul timp de când a fost recunoscut stat independent, atrâgându-şi astăzi admiraţiunea şi iubirea tuturor popoarelor din lume şi chiar respectul duşmanului comun,
Proclamăm astăzi în mod solemn, în faţa lui Dumnezeu şi lumei întregi că cerem unirea Basarabiei cu regatul României subt al căruia regim constituţional şi subt ocrotirea legilor ei de monarhie democratică vedem siguranţa existenţei noastre naţionale şi propăşirii economice şi culturale".
Destinul politic al lui Costache Leancă s-a împletit cu destinele unor mari personalităţi: Constantin Stere, Ion Inculeţ, Pan Halippa, Ion Pelivan ş.a. Alături de unii dintre ei a stat şi în parlamentul României Mari, parlament în care a fost ales de şapte ori deputat.
Când au intrat sovieticii în Basarabia, el n-a vrut să se refugieze. Noile autorităţi n-au mai dorit să ţină cont de părerile şi simpatiile lui socialiste. Au venit alţi ruşi, nu acei pe care ei, generaţia mai în vârstă, îi cunoştea încă din timpurile ţarului.
A fost arestat la 16 iulie 1940, învinuit de românofilie, de participare activă la actul Unirii din martie 1918, de trădare de patrie şi de activitate subversivă împotriva Uniunii Sovietice.
A fost judecat conform articolului 58-13 la opt ani de închisoare. Constache Leancă a murit la 18 aprilie 1942 la staţia de cale ferată Suhobezvodnaia din regiunea Gorki. A murit de distrofie.
Printr-o decizie a Procuraturii R.S.S.M. din 9 ianuarie 1990 a fost reabilitat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
