A absolvit Seminarul Teologic din Chişinău şi Facultatea de Drept din Varşovia. Teza de licenţă- “Statele Unite ale Europei”- a fost premiată de Senatul Universităţii din Varşovia. De profesie avocat.Poseda limbile rusă şi franceză. Absolvind şcoala de ofiţeri, a fost mobilizat şi trimis pe frontul din Polonia şi Ţările Baltice.A fost decorat cu ordinele “Sf. Ana” şi “Sf.Stanislav”, pentru vitejie în Armata ţaristă. A luat parte activă la mişcările naţionale din Basarabia (1917-1918) în Partidul Naţional Moldovenesc şi a activat în cadrul redacţiei ziarului “Cuvânt Moldovenesc”. A participat la Congresul ostăşesc din 20-22 octombrie 1917, fiind însărcinat cu organizarea armatei naţionale în tânăra republică dintre Prut şi Nistru. Ca rezultat, Sfatul Ţării l-a desemnat în funcţie de şef al Statului major al armatei Republicii Moldoveneşti. A fost primit în cadrele de rezervă ale Armatei române cu gradul de maior şi cu vechimea de la 16 februarie 1918.
După trecerea în rezerva Armatei române, a fost unul dintre primii prefecţi de judeţ (Lăpuşna, în anii 1918-1920) din Basarabia de după Unire, apoi Secretar general al Internelor în Basarabia- în prima guvernare a mareşalului Alexandru Averescu (1921)- şi ministru al Basarabiei sub guvernul lui Take Ionescu (1922). Printre funcţiile administrative a deţinut-o şi pe cea de primar al municipiului Chişinău (1931-1934), iar ca legiuitor a fost deputat de Lăpuşna în trei legislaturi în Parlamentul României.
Este autorul lucrării “ La răspântie”(1924) şi al mai multor articole de revistă şi ziare, colaborator la revista “Viaţa Basarabiei” (1932).
După invadarea sovietică a Basarabiei şi nordul Bucovinei s-a refugiat în Vechiul Regat şi între 7 august şi 1 noiembrie 1940 s-a aflat concentrat la Batalionul 15 Infanterie Marină.
În preajma declanşării războiului antisovietic, D. Bogos avea 52 de ani, era căsătorit şi avea trei copii. Cu toare acestea, fiind maior în rezervă a fost mobilizat în armată. Specialitatea militară – infanterie.
În primele şase luni de război (21 august 1941- 13 martie 1942) s-a aflat la Detaşamentul Infanterie Marină Odesa, între Nistru şi Bug, în calitate de ajutor al comandamentul Detaşamentului, ca mai apoi, între 14 aprilie şi 15 octombrie 1943 să fie concentrat la M.St. Major, Secţia a II-a. Din 14 iunie 1943, a activat în serviciul de informații de pe front. A exploatat informativ un şir de prizonieri sovietici din lagărul german de la Bobrovîii Kut. În afară de informaţii cu caracter operativ, Dumitru Bogos a raportat conducerii Centrului “H” informaţii privind: starea de spirit a populaţiei din Rusia sovietică, situaţia românilor- moldoveni din Nicolaev, situaţia din Tadjikistan, Kazahstan, lupta antisovietică de eliberare naţională a popoarelor din Caucaz, etc.
După 23 august 1944, întreaga activitate informativă şi contrainformativă a serviciilor speciale româneşti de pe Frontul din Răsărit a fost sistată.
În campania Armatei române de pe Frontul din Vest, Dumitru Bogos a participat în luptele de eliberare a Transilvaniei de Nord. A decedat în 1946.
Sursa: mazarini.wordpress.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
