Numele adevărat al scriitorului este Grigore Pisculescu. A fost elev al liceului Sfântul Sava din Bucureşti, avându-l coleg pe Tudor Arghezi. Urmează Facultatea de litere şi filosofie, apoi Facultatea de teologie. Obţine licenţă în teologie cu teza: "Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic". Editează în perioada 1915-1918 revistele „Cronică” şi „Spicul”.
În 1922 Gala Galaction devine preot şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar în 1926 profesor titular la catedră de Introducere şi Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău. Activează că profesor şi în Bucureşti, ţinând cursul de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie în perioada 1941-1947.
"Scrisori teologice. Piatră din capul unghiului" (1926), "Cartea creştinului ortodox" (1926), "Meditare la rugăciunea domnească adică Tatăl nostru" (1927), "Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinţei" (1930) sunt câteva din scrierile teologice publicate de Gala Galaction. A publicat de asemenea studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici, iar între 1928-1934 realizează o nouă traducere a Bibliei în limba română.
Opera lirerara a scriitorului cuprinde volume de nuvele, române, note de călătorie, articole. Prima scriere, "Bisericuţa din Răzoare. Nuvele şi schiţe", a fost publicată în 1914. Au urmat "La ţărmul marei" (1916), "Toamne de odinioară" (1924), "Roxana" (1930), "Papucii lui Mahmud" (1931), etc.
Gala Galaction obţine numeroase premii şi distincţii: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul naţional pentru proză (1942). Devine membru activ al Academiei Române în 1947. Se stinge din viaţă pe 8 martie 1961 la Bucureşti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
