La vârsta de 16 ani, tânărul Larousse a câștigat o bursă la școala de învățători din Versailles. Patru ani mai târziu revine în orașul natal și se angajează ca învățător la școala primară, dar este dezamăgit de metodele rigide și arhaice de predare pe care le-a deprins. În 1840 se mută la Paris ca să-și îmbunătățească cunoștințele. În 1848 începe să predea la o școală particulară, unde o întâlnește pe viitoarea sa soție, Suzanne Caubel. Un an mai târziu, ei publică un manual de limbă franceză pentru copii.
În 1851, Larousse o întâlnește pe Augustin Boyer, un fost profesor la fel de dezamăgit de metodele de predare în școală. Împreună, ei au fondat Librăria Larousse et Boyer. Cei doi profesori au publicat cărți pentru copii și manuale pentru profesori, în care atenționau cât de importantă era dezvoltarea creativității și independenței copiilor.
În 1856, Larousse și Boyer publică Noul Dicționar al Limbii Franceze, de la care nu era decât un pas spre un proiect mai grandios:Marele Dicționar Universal al sex. XIX. Acesta a apărut șapte ani mai târziu și a fost primit cu entuziasm de scriitorul Victor Hugo, ceea ce i-a și garantat celebritatea. La scurt timp, Larousse a întrerupt parteneriatul lui Augustin Boyer și continuă munca asupra Marelului Dicționar în mod individual. Cele 15 volume ale dicționarului au fost finisate de nepotul profesorului, Jules Hollier în 1876, la un an după moartea lui Pierre Larousse.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
