Motivele sunt diverse, iar sărăcia nu mai este unul dintre cele mai amintite. Unii se vor în UE ca să-și strângă bani de-o casă tot acolo localizată, alții vor să beneficieze de servicii de sănătate și de educație calitative și profesioniste, alții sunt sătui de lipsa de cultură a semenilor lor, sau pur și simplu vor să vadă pe geamul mașinii, în drum spre lucru, turnul Eiffel.
Deși motivele lor, aparent, sunt diferite, este ceva care-i unește, poate chiar mai multe elemente. Ei fac parte din tabăra euro-optimiștilor care cred că „dincolo” totul este nu doar bine, ci perfect, că pentru UE problemele noastre sunt din domeniul trecutului și că salariile sunt fabuloase.
Acești concetățeni ai noștri nu conștientizează, se pare, că toate calitățile țărilor europene nu ar exista fără locuitorii acestora. Ei se visează în țări unde posmagii sunt deja muieți și para le cade direct în gură, deși, teoretic, știm cu toții că snoava despre Nătăfleață are și o morală.
Deocamdată, în Moldova, orice instituție de stat se asociază cu calificative negative, iar tot ce-i privat – viceversa. Școlile, clinicile private inspiră mai multă încredere. Companiile cu capital străin îți asigură un salariu mai mare. Reparația în stil „euro” este mai calitativă decât oricare alta. Etcetera.
Dar, domnilor, oare toate astea ar fi posibile fără specialiștii din Moldova, oare nu învățăm unii de la alții să facem meserie, să fim mai profesioniști, mai culți, mai temperați? Mergeți în UE, vizitați, cunoașteți oameni, personalități, și întoarceți-vă acasă cu mintea limpede și gata de muncă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
