Totuși, nu doar în Danemarca e ceva putred… Să luăm exemplul lui Chirinciuc (n-am niciun motiv special să-i iau apărarea). Să admitem că în ultimii doi ani a fost un șoricel rău și merita prins, totuși, pisica are un comportament curios. Până să ajungă el in fotoliul de ministru, scaunul a fost ocupat de un ministru PDM (Vasile Botnari). Ar trebui să credem că în doi ani șoricelul PDM a fost cinstit și n-a ros nimic ce nu trebuia? Sau motănașul are mirosul setat pe șoareci de un anume fel? E foarte greu de crezut că pisica noastră atotputernică își alege șoriceii la întâmplare. Spre exemplu, de ce șoarecele Voronin, este liber și face conferințe de presă pe teme senile, de genul „tezele din aprilie”? Cum se face că pisica n-a reușit să găsească măcar un lucru ilegal făcut de bătrânul Voronin sau de familia sa (care a guvernat 8 ani), în timp ce pe alți șoareci, mai tineri, i-a prins cu pufușor pe botișor, după 1-2 ani? Senzația este că motănașul nostru anticorupție este ținut doar în anumite încăperi, doar în anumite perioade de timp. S-ar părea că e riscant să lași un motan să umble liber, să prindă ce vrea, cine știe cum, din greșeală sau din întâmplare, prinde un șoricel care nu trebuie.
Cine a văzut celebrele desene animate americane știe că șoarecele nu e neapărat ușă de biserică. Uneori rolurile se inversează, șoricelul șmecher bagă motanul în spital. Noi nu suntem în lumea Disney, deci să nu ne facem griji că ni s-ar putea întâmpla asta. Chiar dacă în film personajele au roluri antagoniste, în momentele de criză ele pot deveni solidare și se ajută reciproc. Uneori, ajutorul reciproc se transformă într-o colaborare de lungă durată. Pisicuța se focusează pe șoricei de o anumită culoare, iar șoriceii ce au culoarea favorită a pisicii, zburdă liber și înhață tot ce pot. Uneori chiar, cel puțin așa spun gurile rele, dacă au acces în subteranele săpate de șoricei, pisica și șoarecele stau la aceeași masă servind mâncăruri și băuturi fine.
Există un personaj ce apare rar în cadru – stăpâna casei – beneficiara serviciilor oferite de pisică, adică de noi, cetățenii, care plătim taxe.
Sigur că nu putem decât să ne bucurăm că anumiți șoricei sunt capturați, dar cămara e în continuare invadată de răzătoare nesătule. Nici nu mai știi ce să crezi, vezi zi de zi pisici (uneori chiar motani) echipați ce mișună ncolo-ncoa, vezi șoareci capturați – ai avea impresia că iaca-iaca scapi de „dracu”… când colo din cămară auzi iarăși chițcăieli.
Șoricelul animat are o calitate ce nu-i putea fi contestată, luptă de la egal la egal cu mai marele motan. Uneori chiar reușește să-l bată. De unde atâta vigoare în șoarece? De atâția ani a învățat găurile pe unde poate evada, locurile cele mai bune de „ros” și în toți acești ani pisicuța nu i-a prins. De ce ar reuși acum? Un lucru neștiut despre șoricei este că cercetările științifice au demonstrat că aceste rozătoare mici au un comportament „pre-social”, aparent șoriceii sunt altruiști, fiind puși într-un experiment, șoricelul a preferat mai întâi să ajute alți șoricei să evadeze din captivitate până să înceapă să se înfrupte din bunăciunile pe care a pus ochii.
De ce motanul nostru nu învață din greșeli? După atâția ani de „urmărire” a șoriceilor, ar trebui ca motanul nostru să fie un adevărat ninja – silențios, rapid și letal. Dar vedem altceva, un motănaș leneș, grăsuț, fără chef de fugă și cel mai grav – cu mirosul atrofiat (i-o tăiat cineva mustățile?).
Bine, bine – povestea-i poveste, dar ce facem? Chițcăielile răsună de parcă nici n-ar exista motanul?
Locuind la casă, am și eu uneori șoricei nesătuii. Testând zeci de metode de a scăpa de ei, am găsit doar una care funcționează garantat – o carte. Bine, nu-i o simplă carte, ci una specială și deosebită pentru șoricei – cu lipici calitativ european, ai călcat pe ea – acolo rămâi. Să admitem că stăpâna casei ar înțelege la un moment dat că motanul nu-i chiar așa cum și-l imaginează ea și va cumpăra doar cărți speciale. Pentru șoarecii răi rămâne întrebarea – cum scăpăm de motan, dacă nu i-a plăcut niciodată lectura?
P.S. În desenul animat Disney – mai este un personaj – câinele, din păcate, în povestea noastră, el are colții scoși – dar despre asta – data viitoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
