Dacă urmăreşti doar ştirile despre crime, cu voie sau fără voie, afli că: un cetăţean a fost călcat de microbuz pe trecerea de pietoni, o fetiţă omorâtă de un deputat comunist, în cutare sat un vecin a înjunghiat o bătrână şi a prădat-o sau a violat-o, doi tineri ucişi în maşină, ceartă la crâşmă sfârşită cu cuţite, mâini rupte, capete sparte, bătăi în stradă, şi-au făcut dreptate cu pumnul.
Şi parcă ne par normale toate ştirile astea. Nu că le dorim. Dar ne-am obişnuit cu ele. Eventual devenim mai atenţi când traversăm strada. S-ar putea ca un şofer grăbit să nu oprească la semafor.
Totuşi când aflăm că cineva a fost împuşcat pe str. 31 August, chiar la terasă, ne ia frica. Noi, cei care locuim în Chişinău, mergem des pe 31 August. Ieşim în weekend la terasele de acolo. Dacă ne împuşcă cineva în cap? Cu voie sau fără voie. Şi deodată tot sentimentul nostru de siguranţă se topeşte. Suntem stupefiaţi! Cum aşa, să împuşti ziua în amiaza mare pe cineva, chiar pe 31 August, chiar la masă???
Restul crimelor de care auzim zilnic, parcă nu ne dau aşa fiori. Parcă fac parte din folclorul naţional. Bătăi cu cuţite, omorât cu sapa sau cu toporul. Parcă-parcă nu e aşa groaznic. Ne-am obişnuit din poveştile despre Afganistan sau Transnistria. L-a călcat o maşină pe trecerea de pietoni – se mai întâmplă. Au jefuit o bătrână – săraca! A violat o fată – ce porc! Şi cam la asta se reduc reacţiile noastre.
Nu şi atunci când cineva scoate pistolul pe 31 August. În astfel de situaţii parcă suntem cuprinşi de febră. Urmărim ştirile la toate programele de ştiri, dăm o căutare pe Google, discutăm la cină. Pentru câteva zile rămânem închişi în ştirea asta. Şi atunci, dacă mă gândesc la celelalte crime de la ştiri şi la uşurinţa cu care mutăm canalul tv, ajung să cred că dacă mai mulţi dintre noi ar avea pistoale, încet-încet ne-am obişnui şi cu ştirile de acest gen.
Siguranţa ne-ar încălzi din nou inimile, am începe să dormim liniştiţi şi să trecem pe 31 August cu aceeaşi atenţie cu care trecem strada când semaforul ne arată verde.
