Unde au dispărut bărbații neamului, cei care au înțeles că misiunea lor e să servească Țara? Cei de azi cred că Țara trebuie să-i servească pe ei, că Țara există pentru ei, ca să o mulgă, să adune averi, să se ghiftuiască, să-și înalțe palate faraonice pe oasele celor morți de foame.
Cinici și ipocriți, stau în catedrala lui Vladimir, cu lumânări în mâini, chipurile sunt creștini, dar și acolo, în biserică, nu se gândesc cum să-și mântuiască sufletul, dar cum să mai fure ceva, „să-și cârpească hlamida aurită cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită”. Aceste cuvinte sunt luate din poezia lui Vasile Alecsandri „Plugul blestemat”. Ajuns în culmea gloriei literare și politice, Alecsandri scrie această poezie în 1888, cu un an înainte de moarte, poezia fiind un strigăt de protest împotriva celor „cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător”. Astăzi deasupra moldovenilor s-a ridicat o nouă șleahtă de indivizi „cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător”, aceștia formează azi elita politică, crema societății, „dătătorii de legi și datini”. Spiritul de justiție a fost asasinat, azi ei taie și spânzură fără frică de legi și de Dumnezeu. Ei sunt azi „bărbații neamului”, bondarii de băligar care se dau de-a dura dintr-un guvern în altul.
Scriind zilnic pe teme de actualitate, am simțit permanent nevoia de a mă întoarce la clasicii noștri. Ne-am grăbit să-i declarăm învechiți pe un Eminescu și un Creangă, pe un Alecsandri și Coșbuc. Azi altă literatură se scrie la Chișinău, altele sunt modelele demne de urmat și izvoarele de inspirație pentru scriitori și jurnaliști. Azi e o rușine (ba e și periculos) să fii patriot. Azi la modă e să fii globalist, pragmatic și hoț – de mituri, de palate, de bănci, de doctorate și alt „plug blestemat” și-a înfipt fierul în spiritul unui popor care nu mai știe nici cine este, nici de unde vine și nici unde se duce.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
