Floarea-soarelui este una dintre cele mai frumoase specii de plante de cultură de pe glob. Cu o inflorescență galben-aurie îndreptată dimineața spre soarele care răsare de după coline, făcând pe parcursul unei zile o cale lungă de mișcare miraculoasă până la asfințit, ca mai apoi, peste noapte să-și întoarcă din nou privirea spre răsărit. Această plantă miraculoasă a inspirat imaginația actorilor, poieților și muzicienilor, artiștilor plastici și pictorilor, a căror opera recunoscute în întreaga lume au devenit celebre. Chiar și în ultimii ani, grație culorii galbene a ”Sun Flower” în pictură a apărut un current nou ”Crazy Yelow”.
După mai bine de 40 de ani de cercetare științifică, pe care i-am consacrat florii-soarelui, când văd un lan înflorit simt mirosul polenului și al nectarului chiar și prin parbrizul mașinii, iar începând din luna august și până toamna târziu mirosul specific al semințelor proaspete în curs de maturare îmi trezesc amintiri despre numeroasele zile petrecute în camp la recoltare.
Originară din America de Sud, adusă în Europa de Cristofor Columb în anii 1500-1550, floarea-soarelui s-a înrădăcinat în cultura agricolă mondială datorită unei simple descoperiri de extragere a uleului de către țăranul iobag A. Bocariev (1863) din gubernia Voronej, ca mai apoi să se extindă în întreaga lume și să se reântoarcă pe continentul american ca o plantă oleaginoasă importantă.
Astazi, reieșind din volumul uleiului comercializat și suprafațele cultivate, floarea-soarelui este a patra (după palmier, soia și rapiță) plantă oleaginoasă din lume. Conform FAO, la nivel global floarea-soarelui ocupă peste 21 milioane hectare. Cele mai întinse suprafeţe se constată în Europa (52,11%), urmată de Asia (19,63%), America de Sud (16,49%), America de Nord (6,95%) şi Africa (4,82%). În Republica Moldova floarea-soarelui este practic unica cultură majoră din care se extrage ulei alimentar de calitate înaltă.
Am putea vorbi mult despre perfecțiunea și beautitudinea florii-soarelui, despre cercetarea științifică sau importanța economică a acesteia.
Consider, însă, important să medităm și să ne sensibilizăm asupra modului de dezvoltare a ramurii la nivel de țară. Să ne gândim și să conștientizăm ce facem astăzi și ce vom lăsa generațiilor următoare….
Este cert, că orice tip de activitate umană, în mod conștient sau involuntar a avut și are impact asupra mediului. În rezultatul dezvoltării și extinderii agriculturii, deja de mai bine de 5000 de ani, au loc schimbări considerabile în structura biocenozelor și în agrofitocenozeor. Însă revoluția industrială și dezvoltarea intensivă a agriculturii din ultimii 150 de ani au determinat schimbări radicale și accelerate, uneori dramatice în ceea ce privește destinația terenurilor și utilizarea practicilor și metodelor agricole tradiționale, care contribuiau la menținerea spațiilor naturale, bogate în biodiversitate.
Cu regret valorificarea extensivă a terenurilor agricole are loc și astăzi, în țara noastră, prin tendința de sporire a terenurilor cultivate cu floarea-soarelui.
În conformitate cu recomandările specialiștilor pentru dezvoltarea durabilă a ramurii, cu respectarea cerințelor ecologice și normelor fitotehnologice de cultivare, esențiale pentru păstrarea calității solului și protejării agrofitocenozelor, floarea-soarelui trebuie să ocupe în Republica Moldova, anual până la 10% din terenurile arabile însămânțate!
Cum se respectă aceste cerințe și care este viziuniea și atitudinea organelor decizionale, a specialiștilor, a ONG-urilor ecologice, și nu în ultimul rând a producătorilor, privind strategia de dezvoltare sustenabilă a țării noastre…?
De la început trebuie de menționat că liberalizarea rapidă a economiei după căpătarea independenței și tranziția la economia de piață a creat un mediu favorabil pentru fermieri și sectorul privat. S-a extins considerabil piață de export și au apărut noi oportunități pentru comercializare a semințelor și uleiului, la care producătorii moldoveni au răspuns imediat prin creșterea suprafețelor însămânțate pentru sporirea producției de floarea-soarelui (fig.). Prețul favorabil al uleiului, susținut de cererea sporită față de acest produs alimentar pe piața internă și externă, menține și astăzi tendința de creștere a suprafețelor cultivate.
Este o reacție adecvată în condițiile unei pieți cu economie liberă, unde funcționează principiul cerere-ofertă, dar aceasta încurajează o exploatare nesustenabilă a resurselor naturale din Republica Moldova.
Ponderea culturii de floarea-soarelui din totalul suprafețelor însămânțate
Astfel, datele statistice demonstrează că între anii 1980-1990 suprafața ocupată de floarea-soarelui constituia circa 130 000 ha, iar în ultimii 10 ani suprafețele însămânțate au crescut continuu, începând cu 252 mii ha în anul 2010 și până la 359 mii ha în 2019. Cele mai mari suprafețe însămânțate cu floarea-soarelui au fost înregistrate în anii 2017 și 2018, când s-au cultivat anual câte 385 mii ha, ceea ce constituia circa 23,7% din totalul suprafețelor agricole însămânțate în acești ani. Pentru comparație, în Ucraina această cifră este de 17%, iar în România – 10%. Astfel, în perioada 2010-2019 s-a înregistrat o creștere de peste 1,5 ori a suprafețelor însămânțate cu floarea soarelui, ceea ce depășește de circa 2 ori normele recomandate de specialiști.
Mai mult ca atât, această creștere permanentă și exagerată s-a constatat pe fondalul reducerii terenurilor arabile. Conform datelor statistice pe parcursul anilor de independență în rezultatul privatizării, parcelării și abandonării terenurilor, precum și al extinderii procesului de urbanizare prin dezvoltarea masivă și haotică a construcțiilor cu modificarea destinției terenurilor arabile, circa 500 000 ha au fost scoase din circuitul agricol.
Cu regret constatăm că actualmente, floarea-soarelui, cultură economic avantajoasă, ocupă suprafețe care depășesc limitele admisibile ale acestei culturi în asolament. Această extindere semnificativă duce la:
– nerespectarea tehnologiilor de cultivare și revenirea florii-soarelui pe același teren peste 2-3-4 ani deși normele științific recomandate sunt de 6 ani;
– intensificarea considerabilă a exploatării terenului cu floarea-soarelui și degradarea solului, deoarece pentru obținerea recoltei scontate floarea-soarelui utilizează cantități mari de nutrienți și îngrășăminte. S-a demonstrat științific că fiecare kilogram de elemente nutritive N-P-K asigură în medie 4-5 kg de seminţe de floarea-soarelui, iar pentru obţinerea unei tone de seminţe sunt sustrase din sol 40-50 kg de azot, 18-22 kg de fosfor, 70-80 kg de potasiu. Astfel, cu fiecare recoltă anuală aceste rezerve de substanțe nutritive în sol se epuizează, iar în perioade scurte ale asolamentului nu se reușește restabilirea lor. Respectiv, cu fiecare an care trece, sistematic și consecvent are loc secătuirea solului fără perspective de restabilire a fertilității lui.
– Acumularea diferitor agenți patogeni în sol, din cauza nerespectării asolamentului, nemijlocit în asolamente scurte, contribuind la creșterea frecvenței și agresivității factorilor de stres biotic, precum și la pericolul apariției unor epifitotii imprevizibile, care pot compromite integral recolta.
În prezent, se impune necesitatea implementării în Republica Moldova a unor politici și pratici prietenoase mediului, în deosebi pentru protejarea solului de la degradare, care este principala bogăție a țării. Aceste politici (intensive și nu extensive) de dezvoltare a ramurii pentru viitor trebuie să prevădă stabilizarea suprefețelor însămânțate cu floarea-soarelui și reducerea ritmului de creștere a suprafețelor cultivate, pentru a respecta rigoriile tehnologice (ponderea în structura culturilor, atacul agenţilor fitopatogeni) şi atingerea performanţelor productive şi calitative ridicate, prin introducerea în cultură a hibrizilor noi, biotehnologici, adaptați la condițiile pedo-climatice ale țării noastre.
Cercetarea pentru ramura florii-soarelui ar trebui consolidată pe identificarea factorilor țintă de mediu și ponderii lor în procesul de formare a recoltei, precum și pe determinarea componentelor variabile și invariabile ale producției de floarea-soarelui, în baza studiilor integrate, cu scopul identificării factorilor limitativi în realizarea potențialului de randament al hibrizilor.
În aceste condiții, luând în considerare schimbările climatice la care este supusă și Republica Moldova, gestionarea diversității agro-climatice este inerentă și crucială. Măsurile propuse vor permite zonarea corectă a hibrizilor și evidențierea teritoriilor cu diferit grad de favorabilitate pentru cultivarea florii-soarelui la nivel național și local.
Prof. Maria DUCA
Universitatea de stat din Moldova
