Tuturor ne este clar că cei mai mulţi „porumbei la limbă" îi are Voronin. Dar nu fiindcă îi scapă – aşa din greşeală -, ci fiindcă nu îi pasă. El ce vrea să spună – spune. Pe ruseşte, pe româneşte – cum vrea el. Din AIE, însă, cel mai pândit şi acuzat e Mihai Ghimpu. Pe drept? Pe nedrept?
E drept că Mihai Ghimpu le spune cam tot aşa: ce-i în guşă e şi-n căpuşă. Dacă are ceva de spus, nu se codeşte şi nu îşi alege cuvintele. Din cauza asta, se alege des cu critici de la colegii de alianţă, de la jurnalişti, de la lingvişti. Însă eu m-am întrebat de multe ori dacă această sinceritate nediplomatică nu e totuşi o calitate. De ce sărim să arătăm cu degetul pe cineva care vorbeşte deschis?
Că mai face greşeli de exprimare, mă iertaţi, ce politician nu le face? Parafrazând o expresie biblică, aş spune: să facă un pas în faţă cel care a scăpat neamendat, şi să dea primul cu piatra! Cel puţin expresia lui Ghimpu cu „dodonul şi bidonul" mi se pare de patentat în literatură.
Şi de ce, mă rog, să fie Ghimpu oaia neagră a politicii moldoveneşti? Fiindcă – aşa cum s-a observat şi pe plan internaţional – e proromân?
Nu au votat ai noştri politicieni iniţiativa lui Ghimpu şi Chirtoacă de a coborî steagul în bernă pe 16 mai. Să declari public că ziua ocupării tale e un motiv de tristeţe, e considerat nediplomatic. Ce vor spune străinii (ocupanţii)? Dar să sărbătorim că i-am bătut pe alţii (cu o săptămână mai devreme) e bine. Că ne-au bătut alţii pe noi, nu e frumos. Dă prost la politica externă. Oare grecii îl sărbătoresc pe Alexandru Macedon, care a bătut toată Europa şi o parte bună din Asia? Nu se tem că va fi nepotrivit?
Nu-i nimic. Nu s-a votat. Dar oamenii au văzut că doar Ghimpu şi Chirtoacă s-au gândit cu tristeţe la ce s-a întâmplat acum două sute de ani, că doar ei au depus flori, că doar la primărie s-a coborât steagul în bernă. Şi vor mai şti oamenii că ceilalţi nu au votat, nu au fost, nu au plâns. Şi cred că oamenii simpli (marea lor parte) au apreciat gestul PL-ului.
Am scăpat noi de anticipate. Noi ca noi, dar au scăpat politicienii. Însă vreme trece-vreme vine, cum spunea Eminescu, şi vom ajunge din nou în faţa urnelor. Poate atunci diplomaţia excesivă a unora s-ar putea să le strice, poate atunci „porumbeii" lui Ghimpu vor fi puşi pe seama unei sincerităţi. Poate cei mai mulţi dintre noi o să ne amintim de 16 mai şi de intenţia lui Ghimpu. Cine ştie? Dar, cum se spune, nu mai râdeţi domnilor, că cine râde la urmă, râde mai bine.
Şi poate la urmă va râde Ghimpu.
