De ce nici un pedagog din satele Moldovei nu a luat niciun premiu? Probabil toată intelectualitatea Moldovei s-a concentrat în Capitală sau cei care predau în școlile de la sate nu au auzit de concurs.
Sau, mă gândesc că profesorii din Capitală au avut mai mult timp liber să se „gătească” de concurs, că specialiștii de la sate au de pregătit teme la vreo cinci obiecte pe care le predau în lipsa specialiștilor din școli.
Pentru a intra în competiția celor mai buni pedagogi, participanții au avut de scris un eseu pe temele „Portretul profesional al pedagogului” sau „În numele viitorului”. La fel, profesorii au trebuit să pregătească un filmuleț despre activitatea zilnică și să prezinte o lecție publică în fața unei comisii.
Sarcinile pe care le-au avut de îndeplinit cei care au aplicat la acest concurs țin mai mult de creativitate, ingeniozitate, și nu de profesionalism. Astfel, un profesor care a avut imaginație și resurse a reușit să facă un eseu, un filmuleț și apoi o pregătire bună ca să însceneze o lecție publică.
Dar ce fac profesorii buni de matematică sau informatică care nu au talentul de a scrie? Ce fac profesorii ce nu au resurse financiare să facă un filmuleț bun despre activitatea sa pedagogică? Dar în ce măsură ar putea fi declarați pedagogii ce au muncit și au antrenat mulți copii care au adus acasă premii internaționale de la diferite olimpiade?
Lăsăm în umbră foarte mulți profesori care merită toate premiile din lume.
