Era nevoie de o dramă, cel puțin de dragul diversității, pentru că, în ultimii ani, puținele filme moldovenești sau românești turnate prin Chișinău, erau în mare parte comedii. Ne-am râs de situațiile absurde ingenioase în care au ajuns alde „Sașa, Grișa și Ion”, am sărbătorit „Nunta în Basarabia,” dar frământările obișnuite ale omului, inclusiv stigmatul migrației peste hotare, s-au retras cumva în filmele documentare. Și dacă în „Colecția de arome” tatăl își trimite fiul minor la lupte ilegale, ca să câștige un ban și să supraviețuiască într-o sărăcie lucie, atunci personajul principal „La limita de jos a cerului”, Viorel (Igor Babiac), un tânăr dintr-un orășel uitat de lume din R. Moldova, se vede atras și el de mediul interlop. Neavând nicio ocupație, el joacă rolul poștașului care distribuie dozele de marihuana la adresele clienților. Până și femeia de care este îndrăgostit, Maria (Ela Ionescu) este amanta unui interlop poreclit Motanul. „Măi Viorele, ai 19 ani, și nu știi să faci nimic”, este constatarea unchiului polițist Vivi (Igor Caras-Romanov), care încearcă să-l angajeze undeva. Afirmația sugerează lipsa de perspectivă și monotonia care umple viața tânărului. Viorel este luat de val, nu-și pune multe întrebări și își consumă ziua umblând prin oraș cu prietenul său Gîscă (Sergiu Voloc), principalul dealer de droguri. Cel din urmă are totuși o pasiune: construiește un moto-deltaplan. Ca să-și realizeze scopul, nu ezită să șterpelească un Zaporojeț sau niște furtunuri din spital. Până la urmă își ia zborul, dar cade imediat după decolare și își fracturează picioarele. Exact la limita de jos a cerului, pe pământ, reproducând în varianta modernă mitul lui Icar, care a încercat să realizeze imposibilul. Atunci când Viorel încearcă să revină la normalitate, adică să nu mai distribuie droguri și să rămână cu Maria, are de ales între prietenie și trădare. Alege a doua soluție, dar nu suntem siguri dacă a fost una corectă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
