Presa de dreapta şi „nebunia de dreapta”, fragment din cartea „Patria vuindă”, 2001

Sunt convins că fără o presă naţională, fie ea şi de partid (pentru că alta nu există!), „unificată” în probleme fundamentale ce ţin de interesul nostru naţional, nu se va ajunge nici la „unificarea partidelor naţionale” şi, implicit, la unificarea electoratului de dreapta. Astăzi avem ceea ce avem – o presă de dreapta dezbinată şi învrăjbită, partide de dreapta dezbinate şi învrăjbire şi, în consecinţă, un electorat de dreapta dezbinat şi derutat.
Evident, presa naţională nu poate substitui partidele naţionale, dar sunt de acord cu Nicolae Dabija – că ea poate împăca partidele şi consolida electoratul naţional.

Fiecare partid îşi alege tehnicele electorale care i-ar asigura un număr cât mai mare de mandate, dar aceste mandate nu pot fi obţinute cu preţul dezbinării electoratului naţional, al cultivării unor stări de spirit deloc favorabile cum ar fi deznădejdea, deruta, neîncrederea în partidele naţionale, indiferenţa politică, nedorinţa de a participa la alegeri etc. Urmăresc cu nedumerire un clip electoral pus pe post de Catalan TV de către PNL, în care sunt atacaţi dur Roşca, Snegur şi Matei; asemenea clipuri pot dezlănţui un război, un „război în lanţ”: toţi împotriva tuturor. Asta ar fi o curată nebunie, şi nu una obişnuită, ci „o nebunie de dreapta”! Să nu ne facem iluzii că alegătorii, urmărind această nebunie, ne aprobă, ne aplaudă şi ne vor vota. Această „nebunie de dreapta” se poate termina doar într-un singur fel – partidele naţionale care se atacă până „la sânge” să nu treacă în Parlament sau să treacă cu un număr foarte mic de mandate, iar viitoarea majoritate de guvernământ să fie formată de partidele de stânga. Aşadar, ce am avea de câştigat noi de pe urma acestor războaie?

Dacă presa de dreapta înţelege tristul adevăr că de pe urma acestor războaie are de câştigat numai stânga comunistă şi neocomunistă, ea trebuie imediat să înceteze ostilităţile, să încheie un armistiţiu până la 25 februarie şi, printr-un angajament de onoare, să nu atace nici sub o formă partidele de dreapta. Haideţi să îndreptăm armele împotriva celor de pe „frontul de răsărit”: comuniştii, socialiştii, interfrontiştii, indiferent sub ce titulaturi s-au deghizat. Totodată, haideţi să convingem să se retragă din cursa electorală aceste partide de dreapta care nu au într-adevăr, nicio şansă de a trece pragul de 6 la sută şi care vor fura din voturi de la electoratul naţional, pentru a le da comuniştilor.

Într-un cuvânt, haideţi să oprim „nebunia de dreapta” şi, dacă avem ceva de lămurit între noi, să ne lămurim după 25 februarie.

Constantin Tănase
26 ianuarie 2000