Reprezentantul noilor acţionari ai „Universalbank” Renat Usatîi susţine în primul interviu din viaţa sa că i-a turnat verzi şi uscate fostului proprietar al băncii, Gherman Gorbunţov, în discuţia cu acesta prin Skype (publicată acum două săptămâni în TIMPUL), încercând să afle locul unde fugarul se ascundea, pentru a ajuta poliţia să-l reţină. Usatîi consideră că Gorbunţov era gata să meargă la orice pentru a obţine azil politic în Marea Britanie, după ce a furat miliarde de la cetăţenii ruşi şi moldoveni. Totodată, el se eschivează să vorbească despre relaţiile sale cu politicienii din Chişinău, dar dă de înţeles că ştie multe despre ei şi se arată surprins că unii dintre aceştia ne-au spus că nu-l cunosc sau că ar fi un infractor. Deşi neagă faptul că ar fi consilierul premierului Filat, Usatîi crede că s-ar descurca foarte bine în această funcţie.

„Gorbunţov e un escroc şi un şarlatan de talie mondială”

– Dle Usatîi, în discuţia pe care aţi avut-o prin Skype cu Gorbunţov, dvs. îi promiteaţi că-i veţi rezolva toate problemele cu instituţiile de drept din RM şi-l veţi scoate de sub urmărire internaţională. În replică, părerile oficialilor de la Chişinău s-au împărţit în trei: unii spun că într-adevăr aveţi mare influenţă în RM, alţii admit că aţi fi un escroc, iar MAI ne asigură că aţi colaborat cu ei în scopul reţinerii lui Gorbunţov. Pe cine să credem?
– Ca să nu se înţeleagă că Usatîi a venit la TIMPUL pentru a relata o frumoasă baladă despre cât e de sfânt, cinstit şi blând, am să fac unele precizări. Sunteţi ziarul care a declanşat o luptă crâncenă în jurul numelui meu, publicând acea discuţie, ce a aprins mass-media de la Chişinău şi în care am apărut ca un tânăr obraznic, care îi face un milion de promisiuni lui Gorbunţov. Şi dacă, totuşi, aţi preluat discuţia de pe „Kriminalnaia Rossia” („KR”), vreau să-i transmit salutări speciale lui Gherman Valerievici Gorbunţov şi să-i spun că acest site este unul foarte „serios”. Fiţi atent numai la seriozitatea titlului: „Înainte de atentatul din Londra, Gorbunţov a fost ameninţat prin Skype”. Am rămas fără replică şi am privit discuţia în repetate rânduri. Admiteam că filmul a fost montat, dar oricum n-am găsit nici vorbă de ameninţare. Am studiat şi alte texte de pe „KR”, ca să descopăr aceeaşi gafă, că în titlu se spune una, în text – alta. Mi-am dat seama că site-ul se află sub controlul lui Gorbunţov, un escroc şi un şarlatan de talie mondială, care a preluat în RM toate schemele pe care le-a folosit în Rusia pentru a fura banii creditorilor băncilor, fapt confirmat şi de dosarele penale deschise contra sa.

– Cum funcţionau aceste scheme?
– Nu i-am studiat cauzele penale, dar schema e simplă. Un creditor depunea la bancă 1 mln. USD, iar când venea să-şi retragă banii, i se spunea că nu are aici niciun bănuţ. La rândul său, Gherman Valerievici se prefăcea că habar nu are. Un alt exemplu. Puteaţi să ridicaţi un credit de 500 mii euro, ca să fiţi anunţat ulterior că aţi luat 800 de mii. La bancă vi se prezentau acte cu suma majorată şi cu semnătura dvs. falsificată. Apoi începeau judecăţile, care se tergiversau la infinit. Se făcea o expertiză grafologică, cu care nu era de acord cealaltă parte. Alţi experţi ajungeau la alte concluzii, iar în haosul acesta multe dosare se scoteau de pe rol. Tot din cauza datoriilor uriaşe ale lui Gorbunţov, lăsate în Rusia, firma „Mep Group”, pe care o reprezint, a cumpărat „Universalbank”. Din aceleaşi motive, astăzi, Banca Naţională a Moldovei ne-a retras licenţa – nu puteam majora capitalul băncii până la 150 mln. lei fără a întoarce mai întâi banii furaţi de Gorbunţov, care se ridică la circa 50 mln. lei.

„Discuţia prin Skype a avut loc în 2011”

– Cineva ne spunea că, înainte de a fugi din ţară, Gorbunţov ar fi ridicat din bancă 1,5 mln. USD, motivând că are nevoie de aceşti bani pentru „războiul cu Usatîi”. În ce a constat acest război?
– Gorbunţov este un pasager specific – altfel nu poţi să-l numeşti – care a minţit atâţia oameni pe cărarea vieţii sale, încât am fost şi eu curios să aflu cui îi erau destinate cele 1,5 mln. şi ce fel de război mai e şi acesta. În acest sens, cred că instituţiile de drept ar putea să vă informeze mai corect.

– Dar discuţia prin Skype, preluată de TIMPUL, a avut loc într-adevăr în ajunul atentatului la viaţa sa, după cum anunţa „KR”?
– Nu, am discutat înainte de vacanţa de Crăciun din 2011. N-am să mă mir dacă, pe acelaşi site, vor apărea şi celelalte şase-şapte discuţii pe care le-am mai avut. Înţeleg că Gherman Valerievici, ca un „om de creaţie”, ar putea să le publice, pentru că el toată viaţa se ocupă de asemenea fleacuri. Ştiam că mă înregistrează, dar împrejurările erau de aşa natură, încât eram nevoit să accept situaţia.

– Totuşi, după tonul discuţiei, se creează impresia că aţi fi prieteni…
– Eu n-am comunicat cu el până când n-a fugit din Moldova. L-am cunoscut acum trei-patru ani la o întâlnire de afaceri din Chişinău, dar am avut doar un contact vizual. Apoi au ajuns la mine zvonuri, precum că el a devenit un celebru finanţist moldovean. Dar modul în care Gorbunţov a preluat „Universalbank” ar fi un subiect aparte de investigaţie jurnalistică.

„Nu înţeleg pentru care merite Voronin i-a acordat cetăţenia RM”

– Atunci Voronin l-a salvat de la puşcărie, acordându-i în regim de urgenţă cetăţenia moldovenească. Există vreo legătură între ei?
– Gorbunţov a venit la Chişinău din Rusia atunci când a înţeles că acolo plâng ocnele după el, după ce o mulţime de oameni simpli şi pensionari şi-au investit ultimii bani în proiectele sale imobiliare şi bancare. Mai ştiu că, prin decretul preşedintelui Voronin, Gorbunţov a primit imediat cetăţenia moldovenească, deşi nu înţeleg pentru care merite. Poate că a construit zece mănăstiri şi patru supermarketuri. Deşi, cunoscându-l ca pe o lepădătură care poate doar să fure, nu cred că a făcut ceva deosebit pentru Moldova. După ce a primit cetăţenia, el îşi bătea joc de creditorii săi din Rusia: „N-o să mă scoateţi de aici, pentru că RM nu-şi extrădează cetăţenii”. Mă miră că astăzi presa de la Chişinău îl numeşte milionar sau miliardar…

– Şi viceguvernatoarea Emma Tăbârţă consideră că el este mai bogat decât bugetul RM.
– Dar spuneţi-mi de ce un om atât de avut nu a restituit banii pe care nu i-a muncit, ci i-a furat? Şi cum un asemenea om poate să-şi permită să ia ultima bucăţică de pâine din gura săracilor? Printre creditorii „Universalbank” nu se numără top-manageri, ci oameni de rând. Cineva a câştigat nişte bani peste hotare, fără să-şi vadă copiii câte cinci-şase ani, după care i-a depus la bancă, sperând că va supravieţui cumva din procente. Şi cum să înţelegem că „cel mai bogat om” îşi jefuieşte creditorii propriei bănci? Dacă aţi veni la Moscova, aţi găsi nu zeci, dar sute de victime de-ale sale. Odată, le-a promis acestora să le dea, din contul datoriilor, o casă din Moscova. Iar când bieţii oamenii au venit pe adresa indicată au văzut pe clădire inscripţia: „Comitetul de urmărire penală al MAI al Federaţiei Ruse”. Vă daţi seama câtă batjocură? Altă dată a lăsat în gaj un lot de pământ din Malta, care era de cinci ori mai mare decât teritoriul acestei ţări… 

„Pasagerul a luat contact cu mine”

– Dle Usatîi, am deraiat de la prima întrebare. De ce v-aţi propus să „clasaţi” dosarele penale în RM ale lui Gorbunţov şi cum aveaţi s-o faceţi?
– Regret că el nu a publicat discuţia întreagă şi a scos fragmentele în care apărea penibil, învinuind toată lumea. Şi repet că n-am avut cu el niciun fel de comunicare până în decembrie 2011, când era deja anunţat în căutare internaţională. Atunci mi-a trimis un sms că ar vrea să vorbim. Aşa cum banii furaţi de el de la clienţii băncii trebuie să-i întoarcem noi, am anunţat Internele de la Chişinău că pasagerul a luat contact cu mine. Convenisem cu poliţia să aflu în ce ţară se ascunde, chiar dacă Ghera poate spune că e în Londra, dar să fie la Ciukotka. Trebuia neapărat să-i devin persoană de încredere. În prima discuţie, bietul Ghera îşi creiona o imagine de victimă. De l-aş fi întrebat: „Gherman Valerievici, permiteţi-mi, vă rog, să vă întreb unde vă aflaţi?”, ar fi crezut că-s un scrântit sau ar fi închis legătura. Ca să-l atrag de partea mea, am vorbit în stilul lui. I-am promis să-i verific dosarele din Moscova şi să i le rezolv pe cele din Moldova. Am înjurat mult ca să devin credibil, şi nu regret. Se ştie că şi la întâlnirile de afaceri sau politice, când oamenii rămân fără camere, se pot auzi lucruri mult mai trăsnite decât aţi auzit dvs. în Skype. Voi aţi făcut din mine bombă mediatică, întrebându-vă cine hotărăşte problemele la Chişinău: preşedintele, prim-ministrul sau Usatîi? Dar cine sunt eu? Nici procuror, nici judecător, n-am asemenea studii. Am făcut Facultatea Limbi Străine la Bălţi.

„L-am găsit în Israel şi la Munchen, dar a reuşit să fugă”

– De ce până la urmă, totuşi, n-aţi reuşit să-l prindeţi?
– După fiecare discuţie cu el, anunţam instituţiile de drept. La început am înţeles că idiotul era în Israel, lucru confirmat şi de autorităţile de acolo. N-au reuşit să-l reţină, căci plecase la Munchen. Eu îl tot asiguram: „Gherman, nu te îngrijora, vom hotărî totul şi vom lua măsuri cu potlogarii care te-au obijduit”. Eram gata să-i spun că sunt şeful Departamentului de Stat al SUA, doar ca să-mi pice în undiţă. Din păcate, l-au scăpat şi nemţii. A fost şi prin Cipru, se pare, pentru că este atât de bogat şi serios, încât are o mulţime de apartamente în diferite ţări, dar toate sunt luate prin ipotecă şi credite. Căutam cunoscuţi de-ai lui, care-l vizitaseră prin alte ţări şi-i rugam să recunoască, după mobila din spate, unde se află Ghera. De exemplu, aşa cum eu acum mă aflu la TIMPUL, nimeni nu va crede că sunt la Publika TV. În cele din urmă, l-am găsit la Munchen, dar şi aici, în timp ce fraţii noştri nemţi aşteptau mandatul de arest, Gorbunţov a fugit la Londra. Singurul lucru care m-a deranjat când aţi publicat discuţia noastră a fost că părinţii mei sunt profesori, că am vecini care mă respectă şi care vă daţi seama la ce s-au gândit când m-au văzut cum înjur. Mai mult, n-am vrut niciodată ca părinţii mei să ştie că fiul lor fumează. Sper că mi-au intrat în situaţie, înţelegând cum mă simţeam atunci când făceam ceea ce nu-mi plăcea. Aşa că, dacă tot vrea s-o facă, îl rog pe Gorbunţov să publice toate discuţiile noastre, ca să mai vadă lumea cum înjur prin Skype şi să facem un show al lui Benny Hill, dedicat lui Usatîi şi Gorbunţov.

„Credeam că el singur şi-a organizat tentativa de omor”

– Totuşi, cine ar fi putut să-i dorească moartea lui Gorbunţov, ca să-i organizeze atentatul din martie de la Londra?
– După atentat, am aflat că 90% din cei care îl cunosc admiteau că el însuşi şi-a organizat acest trist spectacol. Presupuneam că putea s-o facă, fiindcă îşi dorea să obţină cu orice preţ azil politic în Marea Britanie pentru a scăpa de pedeapsă. Şi primii care au scris despre atentat au fost cei de la „KR”, deşi presa britanică şi cea rusă au anunţat subiectul a cincea sau a şasea zi. Eu sper că Serviciul de poliţie Scootland Yard din Londra nu este emisiunea „Iartă-mă” şi nu-i va asculta toate aberaţiile. Mai mult, pare stranie şi legătura sa cu oamenii de afaceri ruşi, stabiliţi la Londra, Aleksandr şi Vladimir Antonov. Unu la mână, aceştia îi datorează 106 mln. USD. Doi la mână, acum câţiva ani, Moscova vuia că Gorbunţov a organizat, în 2009, atentatul la viaţa lui Aleksandr Antonov. Şi fiul acestuia, Vladimir, striga ani în şir că Ghera va răspunde pentru că a vrut să-i omoare tatăl. Cu toate astea, în ajunul Revelionului, s-au întâmplat lucruri ciudate. Antonov şi Gorbunţov au început să lucreze la Londra în acelaşi oficiu şi au încheiat o tranzacţie de pace. Eu cred că niciun miliardar n-ar ierta o datorie de 106 mln., darămite Ghera. Nu ştiu cine putea să-i dorească moartea, căci prea mulţi au suferit din cauza lui.

– În cadrul discuţiei pomeneaţi şi de Vova, Borea, Leonea, Ţâgan, printre care se numără şi oameni de afaceri din Chişinău. Sunt şi ei victimele lui Gorbunţov?
– Îmi pare rău că am numit aceşti oameni în asemenea condiţii, pentru că ei au suferit, iar eu am apărut în postură de salvator al lui Ghera. Cu acest prilej, vreau să-mi cer scuze de la aceşti oameni şi să-i rog să înţeleagă că n-am vrut să-i denigrez, ci să creez un contact psihologic maxim cu pasagerul.

„Reţeta mea de stârpire a corupţiei”

– Ce ştiţi despre legătura dintre Gorbunţov şi regretatul Ion Stratulat? Poate fi vreo legătură între omorul comis de Ion Şoltoianu şi „Universalbank”?
– Şi mie-mi spuneau mulţi să fiu atent, căci Gorbunţov s-a ales cu protecţie serioasă din partea unor foşti poliţişti, dar nu m-a interesat acest subiect. Cu Stratulat am vorbit o singură dată la telefon, când l-am rugat să-mi dea numărul de telefon al unei persoane. Iar despre faptul că el a fost şef sau adjunct al serviciului de securitate al lui Gorbunţov ştie tot Chişinăul.

– Acum nu vorbim despre dvs., ci despre corupţie. Ar putea un solid om de afaceri să rezolve orice problemă în instanţele de drept din RM?
– Eu ştiu ce trebuie să se întâmple ca să dispară corupţia. Toată afacerea mea este o companie în Rusia, care se ocupă de producerea instrumentelor pentru prelucrarea metalului. Eu nu m-am implicat niciodată în scheme de corupţie. Observ în ultimul timp în Rusia şi în Moldova că tot mai mulţi oameni înţelepţi pricep că e mai bine să plătească impozite şi să lucreze curat, decât să se lanseze în cumătrisme. Eu mă bucur că mi-am realizat visul din anii studenţiei şi am o stabilitate financiară, dar văd că, în tot spaţiul ex-sovietic, salariile nu corespund nivelului de viaţă. Neputând trăi cu o leafă de vreo 300 USD, un poliţist, de pildă, ţine foarte greu piept trecătorilor care încearcă să-l mituiască. Totodată, ca orice funcţionar de stat, poliţistul nu are dreptul să se ocupe nici de politică, nici de business. În schimb, el are o soţie, un frate, o rudă, care poate să deschidă un magazin, de exemplu, care să aducă familiei sale un venit de 2000-3000 euro pe lună. Asta îl protejează pe poliţist pentru a nu se lăsa pradă mituirii. Procedeul trebuie aplicat pe verticală, de la cele mai înalte persoane în stat, iar aceasta nu trebuie să deranjeze presa, nici societatea civilă. E o cale lungă, dar corectă de a scăpa de corupţie. Dar astăzi cumătrismul nostru moldovenesc este foarte dezvoltat. Toţi deştepţii umblă şi-l caută pe Vasea sau pe Petea, ca să-l mituiască şi să-şi rezolve problemele. După cum spunea şi marele gânditor moldovean Mihail Fiodorovici Ghimpu, fum fără foc nu există. La noi se tot promit de ani buni pensii de 500 euro, însă…

„Cei care nu mă cunosc îmi scriau până nu demult recipise…”

– Este promisiunea lui Urecheanu, dacă nu greşesc…
– Auziţi?… Serafim Urechean… N-o să discutăm acum despre cineva anume, pentru că subiectul interviului de astăzi este Gorbunţov, marele bancher al poporului moldovenesc.

– Dar aţi avea ce să ne spuneţi şi despre Urecheanu?
– N-am să dau nume, dar vă spun că m-a deranjat foarte mult când TIMPUL i-a întrebat pe unii demnitari despre mine şi am văzut că… Şi vă asigur că acum vorbesc adevărul. Slavă Domnului că cei care spun că nu mă cunosc deloc îmi scriau până nu demult recipise, ca şcolarii din clasa întâi, la prima lecţie. M-am gândit serios la poziţia lor şi cred că nu astăzi, dar în scurt timp, va veni ziua în care vom analiza multe lucruri despre cei care nu mă cunosc sau care mă cunosc foarte bine. Înţelegeţi?

– Nu, ce fel de recipise?
– Va bate ceasul odată şi odată.

– Le-a semnat cineva din conducerea statului?
– Nu insistaţi, încă n-a venit ziua aceea… Eu m-am născut pe acest pământ, îmi iubesc Patria, am ajutat şi ajut mulţi oameni, dar nu-mi fac PR, fiindcă n-am nevoie de rating.

– Aţi sponsorizat vreun partid politic de la Chişinău?
– Nu.

– Vă cunoaşteţi personal cu demnitarii pe care i-am întrebat despre dvs.?
– Înţeleg că vreţi să mă trageţi în plasă, dar n-o să vă iasă.

„Nu sunt consilierul lui Filat”

– Dle Usatîi, sunteţi sau nu consilierul lui Filat? Premierul infirmă acest lucru, pe când Tkaciuk ne asigură că e anume aşa…
– N-am fost şi nici nu sunt consilierul dlui Filat, dar cred că aş fi un consilier bun. Când Mark Evghenici, ca unul dintre cei mai informaţi membri ai PCRM, face asemenea declaraţii, nu ştiu la ce se gândeşte. Eu urmăresc presa de la Chişinău şi văd că el este foarte activ. În jurul său e mai multă mişcare decât în jurul altor comunişti. Şi el întotdeauna ştie totul…

– Referindu-se la discuţia dintre dvs. şi Gorbunţov, Tkaciuk ne-a mai spus că PCRM nu comentează declaraţiile oamenilor certaţi cu legea.
– La cine s-a referit?

– A vorbit la plural, adică am înţeles că s-a referit şi la dvs.
– Eu cred că el nu m-a avut în vedere pe mine. Sincer, mă îndoiesc că a spus aşa ceva, dar dacă a spus, vom mai avea un subiect interesant de discuţie.

– Haideţi să vorbim acum.
– Nu!

– Măcar cu Tkaciuk şi Filat vă cunoaşteţi?
– Pe dl Filat l-am văzut la unele evenimente, unde îi văd şi pe alţi politicieni. Moldova e o ţară mică unde există unele business-forumuri, unele nunţi şi ne mai întâlnim. Dar asta nu înseamnă că la mijloc se mai ascunde ceva. Mă cunosc şi cu Tkaciuk şi nu-mi vine să cred că a spus aşa vorbe despre mine.

„Poate că dl Dodon a uitat anul…”

– Viorel Chetraru spunea că aveţi legături cu lumea interlopă şi că aţi fi o persoană dubioasă.
– Dacă el aşa zice, înseamnă că cineva i-a povestit ceva sau i-a confirmat documentar acest lucru. Aş vrea să cred că nu e o născocire a lui. N-am scopul de a-mi crea o alură de sfânt, dar ştiu să respect legea. Poate că într-adevăr m-au văzut în vreo companie cu cineva care, în percepţia dlui Chetraru, ar fi un element criminal. Dar în Moldova, scuzaţi, toţi se cunosc şi discută între ei. Mulţi se arată deranjaţi pentru că Usatîi spune întotdeauna ceea ce crede.

– Cel mai haios răspuns ni l-a dat Igor Dodon, care afirmă că s-a întâlnit cu dvs. o singură dată, în anii 1993-1994, la Bursa de mărfuri, unde aţi fi venit ca om de afaceri. În ce clasă eraţi atunci?
– Eram prin clasa a zecea. Poate că dl Dodon a încurcat anul sau cine ştie ce… Cu el m-am văzut ulterior, când era deja în Guvern.

– Explicaţi-ne clar – aveţi sau nu legături cu politicienii de la Chişinău?
– Ar fi corect să legăm discuţia de astăzi despre un criminal pe care am încercat să-l reţinem cu politicienii? Ar fi o onoare prea mare pentru cel despre care vorbim.

„Nu intenţionez să mă bag în politică”

– De ce aţi plecat din RM la Moscova?
– Am lucrat aici până în 2004, mai întâi la Aeroportul Chişinău, pe urmă la Calea Ferată a Moldovei (CFM). Aici am avut un conflict serios cu şeful CFM, Miron Gagauz. Nu mă întrebaţi detalii! Şi am fost nevoit să depun cerere de demisie. Am plecat la Moscova, fiind îndrăgostit de acest oraş din copilărie, de pe când veneam cu mama la renumitul medic oftalmolog Sveatoslav Feodorov, Dumnezeu să-l ierte. În primii doi ani după ce m-am mutat la Moscova, am trăit acolo foarte greu. Închiriam o odaie de la o bătrână cu 250 euro pe lună. Consider că am reuşit să-mi realizez scopurile propuse şi să nu duc lipsă de nimic, fiind un om cu norocul în sânge. Întotdeauna, nimeresc în timpul potrivit la locul potrivit. E adevărat că la început am împrumutat mulţi bani ca să-mi pornesc afacerile. Acum fac şi Academia de Stat pe lângă preşedintele Rusiei, şi-mi construiesc casa visurilor mele, din lemn, într-un loc foarte frumos. Când am posibilitate, ajut oamenii din ţara mea, dar fără jurnalişti după mine. Nu intenţionez să mă bag în politică şi n-am nevoie de PR.

– E adevărat că sunteţi apropiat de persoane influente la Moscova?
– Da, sunt cunoscut cu oameni de afaceri şi cu politicieni renumiţi în toată lumea. Dar acesta este un subiect pentru un alt interviu…

– Vă mulţumesc mult. 

Renat Usatîi îi transmite salutări lui Gorbunţov şi site-ului "Kriminalinaia Rossia"

"Nu pricep pentru ce merite Voronin i-a acordat lui Gorbunţov cetăţenia R. Moldova"

De ce şi cum l-a căutat Usatîi pe Gorbunţov

Tainele atentatului londonez

"Cei care nu mă cunosc îmi scriau până nu demult recipise!"

"Nu sunt consilierul lui Filat. Nu ştiu cine îl informează pe Tkaciuk."

"Afacerea cuţitelor" şi legăturile lui Usatîi la Moscova

"Chiar nu ştiu cum să comentez declaraţiile despre mine ale lui Viorel Chetraru"