PUPSIC

Impresionat de această ofertă sinceră şi apetisantă, am mers la tufişul cu pricina unde am dat peste PUPSIC.
– Bună, puştoaico! o salut dezinvolt.
– Salut, paţan, mă ia la măsurat PUPSIC, aşezându-şi la fel de dezinvolt o bretea politică de pe eşichierul stâng al umărului drept. Vrei şi tu să devii deputat? Uite price-ul.
– Vreau, îi răspund eu şi îmi adâncesc ochii în decolteul meniului politic. Oferte – care mai de care!
– PUPSIC, uite eu aş lua în arendă Partidul Dreptăţii Social-Economice.
– Ai întârziat, tăticule, pe acesta Maricica Leviţchi i l-a dăruit generalului Alexei, ca amintire despre vremurile bune.
– Dar PNŢCD-ul? Eu sunt de la ţară şi îmi plac iarba, animalele şi vrăbiile.
– Pe aista ţăranul Reus i l-a împrumutat creştinului Andronic, ca pe o piedică în calea uitării.
– Uite, frumoaso, un partid ce are o soartă aproape ca şi a voastră. Poate îmi dai în chirie măcar PSDM-ul ista…
– Never, măi boy! PSDM-ul este zestrea pe care Nantoi i-a lăsat-o lui Muşuc. Îl ştii pe Muşuc? Unul care se pricepe la schimbat lacăte.
– În aşa caz, dă-mi măcar UCM-ul. Mic, uşor, comod de dus.
– Pe aista l-a înşeuat Tarlev. Dar am auzit că ar putea să apară din nou în oferta noastră. Dacă mai aştepţi…, mă consolează PUPSIC.
– Nu prea am când, că vin alegerile. Uite, înhaţ „Moldova Unită”, ia banii şi ciao.
– Doar nu ai de gând să te împuşti cu Ţurcanu? El a fost primul. Iar primul… De fapt, tu nu ai de unde să ştii ce înseamnă primul… Bărbaţii iştia!
– Scumpo, o implor eu pe PUPSIC, dacă-mi spui că şi PD-ul e vândut sau închiriat, sau dăruit, sau siluit – o să scriu o plângere pe numele superiorilor tăi.
– Poţi să scrii şi romane. PD-ul lui tovarăşu’ Diacov a devenit subit al lui mister Lupu. Lumea spune că Lupu a păpat PD-ul. Diacov spune că PD-ul l-a păpat pe Lupu. Iubire din prieteşug…

Aici constat că lista de oferte s-a terminat. Puştoaica cu bretea neascultătoare îmi citeşte disperarea din ochi şi îmi şopteşte senzual la ureche:
– Uite, văd că doreşti cu tot dinadinsul să devii unul de-ai noştri, de aici, de pe Calea Basarabiei. Am o variantă mortală. Se numeşte Partidul Umanist. Până aseară era liber. Ieftin, fără pretenţii la electorat. Are şi doctor, are şi preot – toate serviciile la care visează un adevărat moldovean creştin. O sun imediat pe PIPI din tufa a şasea şi îţi dau de ştire.

Aştept vreo zece minute şi o văd pe PUPSIC venind disperată.
– (Înjurătură)… a venit la miezul nopţii unul Pasat şi nu ştiu cum de i-a turmentat, dar toţi umaniştii au trecut ca mieluţii sub conducerea lui. Le-a spus că, de azi înainte, el va fi şeful, şi popa a dat cu tămâie locul. Da’ poate mă iei pe mine?, se interesează PUPSIC. Sunt gata înregistrată, am clienţi destui. Ce mai contează cu ce mă ocup şi pe cine mai interesează ce am scris în statut? Principalul este că noi prestăm servicii. Iar R. Moldova mişună de doritori de a beneficia de serviciile specifice de pe Calea Basarabiei Politice.
– Dar care este numele tău adevărat? o întreb cu aritmie în piept.
– PUPSIC. Partidul Umbrelor Politice şi Servitorilor Interesului de Clan.
– Dar numele adevărat al lui PIPI?
– Partidul Idioţilor…