1. R. Moldova înainte de 21 septembrie
…Mărul discordiei din sânul AIE îl constituie funcţia de şef al statului, funcţie care asigură controlul politic asupra R. Moldova, iar, în condiţiile noastre, controlul politic înseamnă şi controlul asupra economiei. Astfel, marea bătălie care se dă de doi ani pentru fotoliul prezidenţial este o bătălie pentru putere şi bani, iar „buturuga” care stă în calea pretendenţilor la fotoliul prezidenţial este Constituţia.
Conform Acordului de constituire a AIE-2, funcţia de preşedinte a revenit PD. Dacă iniţial pentru alegerea acestuia de către parlament nu ajungeau doar două voturi şi această decizie era contestată doar de PCRM, astăzi situaţia a „evoluat”, comuniştilor alăturându-li-se şi PLDM. Premierul Filat, practic, nu mai face niciun secret din faptul că doreşte să devină preşedinte. Lupta politică purtată de PLDM pentru această funcţie a degenerat într-un veritabil război sângeros pe toate planurile: juridic, administrativ, mediatic ş.a.m.d., iar toată „activitatea” celor doi rivali (Lupu şi Filat) e orientată spre acumularea capitalului de imagine, şi nu spre rezolvarea problemelor fundamentale ale cetăţenilor. Precum a remarcat de mai multe ori presa, campion la această probă e premierul Filat. Războiul dintre aceşti doi lideri ai Alianţei se dă pentru voturile alegătorilor, nu pentru soluţii economice. O cohortă întreagă de analişti – câţiva mai buni, ceilalţi însă stupizi şi penibili prin tupeism şi lipsă de profesionalism – trudeşte non-stop la pregătirea imaginii lui Filat pentru funcţia de preşedinte, în vederea alegerilor anticipate. Filat a preluat iniţiativa pe frontul mediatic, iar societăţii i se induce subtil şi metodic ideea că salvarea va veni odată cu alegerea preşedintelui, dar nu a oricărui preşedinte, ci a unuia care, cu o mână de fier, va stârpi mafia şi corupţia. Un asemenea preşedinte poate deveni doar Filat. Acum se lucrează asupra creării imaginii unui duşman odios. Dacă ieri lozinca lui a fost „Moldova fără comunişti, Moldova fără Voronin”, mâine numele lui Voronin va fi înlocuit cu altul. Într-un cuvânt, aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie!
Cercul s-a închis şi ultimul cuvânt îl are CC. Altă instanţă care ar avea dreptul să sugereze soluţii pentru situaţia creată nu există.
2. R. Moldova după 21 septembrie: scenarii de evoluţie
La 5 aprilie 2011, Curtea Constituţională a fost sesizată de trei deputaţi, reprezentanti a trei partide parlamentare: PL (Mihai Ghimpu), PLDM (Tudor Deliu) şi PD (Raisa Apolschi), privind interpretarea articolului 78 din Constituţie. Există convingerea că unica soluţie pentru depăşirea crizei politice ar fi ca parlamentul să dezvolte, prin lege organică, un mecanism care ar instituţionaliza o procedură ce ar asigura alegerea pe cale parlamentară a preşedintelui şi nu ar admite dizolvarea la infinit a parlamentului. In acest context, este necesară o precizare: această soluţie a început să fie discreditată chiar din momentul depunerii sesizării la CC. Presa proguvernamentală şi cea comunistă a acreditat din start ideea că se doreşte modificarea Constituţiei cu o simplă majoritate în parlament, în realitate nici vorbă nu era despre modificarea Constituţiei. În timp ce PL şi PD aşteaptă răspunsul CC, premierul Filat declară categoric că PLDM nu va participa la o asemenea „aventură”. „Noi nu aşteptăm decizia CC, pentru că nu vom participa la modificarea Constituţiei prin lege organică. Nu-ţi trebuie multă minte ca să înţelegi jocul lui Filat, de aceea e legitimă întrebarea: dacă PLDM nu aşteaptă decizia CC, la ce bun a solicitat interpretarea articolului 78 din Constituţie. La ce bun a fost solicitată opinia comisiei de la Veneţia, dacă, de fapt, este vorba de o… „aventură”?
Până la urmă, vrea sau nu Filat, CC oricum va da o interpretare a articolul 78 din Constituţie. Nu putem şti care va fi decizia CC, dar este limpede că toate scenariile ulterioare sunt în funcţie de conţinutul avizului dat. Haideţi să examinăm succint aceste posibile scenarii.
Primul scenariu: CC acceptă sesizarea şi permite parlamentului să dezvolte, prin lege organică, un mecanism ce ar reglementa o procedură care ar asigura alegerea pe cale parlamentară a preşedintelui şi nu ar admite dizolvarea parlamentului. Toate componentele AIE votează proiectul respectiv, seful statului este ales, AIE rămâne în picioare, alegerile anticipate sunt evitate. După doi ani de hărţuieli, R. Moldova ar intra într-o zonă a normalităţii politice. Acest scenariu poate să nu se realizeze niciodată, dacă PLDM împreună cu PCRM vor torpila acest proiect, împingând situaţia spre alegeri anticipate.
Al doilea scenariu: CC nu va permite parlamentului să dezvolte, prin lege organică, un mecanism ce ar reglementa o procedură care ar asigura alegerea pe cale parlamentară a preşedintelui. In acest caz, alegerile anticipate nu vor putea fi evitate, fiind doar o problemă de timp. Dacă parlamentul va fi incapabil să aleagă preşedintele, dar anume aşa se va întâmpla, actualul preşedintele interimar va fi obligat să dizolve parlamentul. Alegerile ar putea avea loc oricând, în funcţie de termenul când va eşua procedura de alegere a sefului statului.
3. Sunt alegerile anticipate o soluţie pentru R. Moldova?
Avem tot temeiul să credem că rezultatul alegerilor ar putea fi identic cu cel din 2001, deoarece contextul este foarte apropiat, doar personajele diferă. In 2001, Iurie Rosca a declanşat campania mâinilor curate, care a culminat cu aducerea lui Voronin în funcţia de sef al statului. La o distanţă de un deceniu, Filat face exact acelaşi lucru, doar că retorica e puţin alta. Pornind de la dezgustul societăţii provocat de interminabilele scandaluri din AIE, sărăcia crescândă, lipsa oricăror progrese economice şi de decriminalizare a societăţii, revenirea comuniştilor este destul de reală, chiar probabilă. În mod paradoxal, cei care împing situaţia spre anticipate ar putea fi marii perdanţi ai viitorului scrutin. PLDM nu are cum repeta performanţele electorale de altă dată, există foarte mulţi nemulţumiţi în fosta tabără a PLDM, din care cauză voturile acestora se vor duce mai degrabă la PL şi PD – asta însă oricum nu va consolida substanţial cele doua partide. Prin urmare, principalul beneficiar al alegerilor anticipate va fi PCRM, el acum nemaiavând ce pierde – vom pierde noi, cetăţenii, fiindcă un nou scrutin electoral ar însemna prăbuşirea definitivă în haos a R. Moldova.
4. Avem nevoie de un turkmenbaşi moldovenesc ?
… În marea lor majoritate, moldovenii vor schimbări şi o perspectivă europeană clară. Fără alegerea preşedintelui, Moldova bate pasul pe loc. Societatea este obosită de scandaluri, circ, demagogie, populism şi „şedinţe” de piar la scară naţională. Dezmăţul politic trebuie oprit. Ajunge! Preşedintele trebuie ales, iar soluţia alegerii lui trebuie căutată în sânul Alianţei. Nu contează cum se va numi viitorul preşedinte – dacă nu merge Lupu, trebuie identificată o altă candidatură -, cu adevărat important este ca în fruntea R. Moldova să nu fie adus un politician cu apucături dictatoriale, un turkmenbaşi moldovenesc. Am avut unul de acesta din 2001 până în 2009. Mai dorim unul pe încă opt ani înainte?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
