Dacă reformele ar fi fost populare, iar cetățenii ar fi dat „inimioare” la postările despre ele, probabil le-ar fi făcut și Filip-Plahotniuc sau Streleț-Filat. Maia Sandu a consumat un sfert din mandat, și nu a realizat nicio o reformă, în niciun domeniu cheie. Dimpotriva, Guvernul Gavrilița, de parcă campania electorală nu s-a terminat, a propus un buget 100% populist, unde majoritatea banilor se duc pe pensii mărite și salarii mărite la bugetari. Cifrele care arată o prăbușire a economiei R. Moldova în ultimii 30 de ani nu par să deranjeze oficialii, care uneori ai impresia că trăiesc într-o lume paralele. R. Moldova a pierdut 1 milion de angajați în această perioadă de „independență”, iar în 2021, cei 400 mii de oameni din economia reală vor plăti pensiile/salariile pentru 800 000 de pensionari/bugetari.
Dacă ne uităm la problemele cele mai stringente al cetățenilor, conform sondajelor, ele sunt: salariile mici și lipsa locurilor de muncă. Ce reforme radicale propune PAS pentru ca măcar ceva-ceva să se miște pentru a rezolva aceste probleme? Mai mult, orice reformă radicală care prin firea ei – nepopulară, iar de cele mai multe ori, guvernele care sunt conștiente de această realitate, încearcă să le promoveze la început de mandat, iar în ultimii ani să vină cu măsuri mai pe placul electoratului.
La un moment dat s-ar părea că se vedea o luminiță de la capătul tunelului, și unele voci din PAS vorbeau despre o reformă teritorial administrativă, dar se pare că din lașitate sau din lipsă de viziune, cei din PAS refuză să o facă. Iar politicienii din R. Moldova merg la Bruxelles și spun basme despre apropierea de UE, în timp ce avem o structură raională desenată de Vladimir Voronin, suntem membri CSI pentru că așa crede Nicu Popescu, cu studii la Moscova că e mai bine.
Natalia Gavrilița repetă peste tot aceiași poveste: prioritatea Guvernului este reforma justiției. Bine, și ce se face?
Ați văzut vreun plan de schimbare radicală a Procuraturii? De ce Natalia Gavrilita care a locuit în Marea Britanie nu propune modelul „englezesc”, unde procurorii nu au voie să facă investigații sau anchete, ei sunt doar avocați profesioniști care asistă statul în instanța de judecată. Pentru anchete să facem o instituție separată de tip FBI, unde să unificăm toate celelalte așa-zise procuraturi specializate – care să facă doar anchete și să caute scheme. Nimeni nu doar că nu vrea asta, ei perpetuează același sistem toxic, unde procurorii își declară vasalitatea în fața regimului politic, arestează la comandă, absolut ilegal de cele mai multe ori, dar în schimb au imunitate să-și rezolve propriile probleme.
Se știe că un stat nu se poate dezvolta economic fără infrastructură. Ați văzut vreun plan de autostradă în R. Moldova? Nu spun că Spânu trebuie să facă autostrăzi în 4 ani, dar măcar să pregăteasca un plan ar putea.
Dacă reformele ar fi fost plăcute și iubite de electorat, nu ar exista partide sau regimuri care ar amâna să le facă. Pentru a reuși o schimbare fundamentală, e nevoie nu doar de viziune, dar și de curaj. Iar să ai toată puterea și să arestezi oameni – nu e o dovadă de curaj, e o dovadă de lașitate. Probabil asta ne așteaptă și în următorii ani, multe vizite peste hotare, povești spuse la Bruxelles, Moscova sau București și multe zile fierbinți pentru jurnaliștii care vor relata un nou arest spectaculos.
Dar, realitatea nu se schimbă cu asta, R. Moldova este în continuare părăsită de 100 de oameni pe zi, sau 3000 de oameni pe lună sau aproximativ 35-40 000 de oameni pe an. Ei au nevoie de locuri de muncă și de salarii bine plătite. Maia Sandu încă se bucură de un credit importat din partea electoratului, în mare parte și din cauza că opoziția este aproape inexistentă. Cu toate astea, în acest ritm, peste 3 ani vom constata că în ciuda galagiei create de guvernare și a isteriei mediatice al fanaticilor PAS – nu s-a făcut nimic substanțial și oameni vor pleca spre „țări mai calde” așa cum pleacă de 30 de ani.
