Ar fi ceva de spus și, prin urmare, ar putea să urmeze o „replică a replicii”, dar nu va urma. Nu va urma pentru că nu doresc să mai deschid un „front” între noi și noi. Aici pun punct iar ceea ce urmează nu are legătură cu subiectul de mai sus.
Când s-a produs iresponsabila ruptură în Partidul Libral am propus crearea unei „celule de criză” care să încerce să remedieze conflictul. Din păcate, nici una din părți nu a reacționat fapt care îmi sugera că niciuna din părți nu vrea să cedeze și că discuțiile pe tema dată sunt inutile. Odată cu scurgerea timpului ostilitățile dintre „liberalii reformatori” ai lui I. Hadârcă și „liberalii conservatori” ai lui M. Ghimpu s-au adâncit și s-au radicalizat. Dacă această linie de comportament se va păstra avem „șansa istorică” să intrăm în viitoarele alegeri cu două partide liberale. Dacă „reformatorii” lui Hadârcă și „conservatorii” lui Ghimpu speră să treacă pragul electoral, se înșeală. Nu există nicio garanție în acest sens. Mai curând și Ghimpu, și Hadârcă vor fi sancționați de electorat. În felul acesta, pe ruinele fumegânde ale celor două partide vor intra triumfătoare în Cetatea învinsă forțele politice profund ostile independenței Moldovei, valorilor românești și europene. Ce rost va mai avea atunci căutarea vinovatului?
Eu continui să mai cred că situația mai poate fi remediată și părțile aflate în conflict, dacă se mai află de aceeași parte a baricadei, se pot așeza la masa negocierilor. Amintiți-vă de parabola împăratului Solomon despre cele două femei care-și disputau dreptul asupra copilului. Mama adevărată, văzând că odrasla sa poate fi ucisă, a cedat-o autodeclaratei mame.
Pilda lui Solomon, ”tradusă” în limbajul nostru, înseamnă următoarele: „copilul” disputat de „liberalii reformatori” și „liberalii conservatori” este viitorul european al R. Moldova. În numele acestui „copil” una dintre „mame” trebuie să cedeze. Și mai bine ar fi dacă ar ceda ambele. Să nu-mi spuneți că „nu se mai poate”. Ba se poate, în politica de la Chișinău totul se poate.
