– Dle Munteanu, cum poate fi depășită criza politică din R. Moldova, unde, la două luni de la alegerile parlamentare, încă nu există o majoritate în Legislativ?

– Criza parlamentară este atât rezultatul votului mixt, cât și al clivajului existent în societate. În realitate, PDM controlează 40 de locuri, alături de Șor și independenți, însă le va fi greu să găsească un partener de dialog în PSRM sau Blocul ACUM. De cealaltă parte, orice alianță de guvernare alături de socialiști și, în condițiile acestora, va fi taxată dur de partenerii occidentali, fiind privită ca un pas făcut către Est. Alegerile anticipate vor avantaja PDM, întrucât legislația nu permite decât o singură dată pe an organizarea anticipatelor. Cel mai probabil, rezultatul următor nu se va schimba foarte mult față de cel actual. În momentul de față, cea mai naturală alianță ar fi cea dintre PDM și PSRM, democrații putând marja pe doctrina Pro-Moldova, doctrină care însă nu este nimic altceva decât echivalentul ieșirii R. Moldova de pe drumul său occidental.

„Solicitările PSRM relevă intențiile Moscovei”

– Cum ar putea influența situația politică din regiune victoria lui Zelenski la prezidențialele din Ucraina?

– R. Moldova și Ucraina au devenit interconectate după anexarea Peninsulei Crimeea în 2004, creând un adevărat complex de securitate, ambele țări privind către Occident într-un context în care sunt captivele unor conflicte înghețate, create tocmai pentru a le ține departe de spațiul euroatlantic. În acest sens, orice dinamică pe scena politică de la Kiev va avea implicații pentru Chișinău. Dacă Zelenski ar accepta planul de rezolvare al conflictului din estul țării, propus de către Rusia, asta ar însemna federalizarea Ucrainei și intrarea sa sub influența politică a Moscovei, ceea ce ar reprezenta un model pentru R. Moldova și Transnistria. Este greu de crezut că acest lucru va fi realizabil însă, pentru că Ucraina și-a reafirmat poziția și viziunea sa de politică externă pro-Uniunea Europeană și pro-NATO. Mai mult, dacă privim către Ucraina și către modul în care s-au desfășurat alegerile, observăm că țara vecină a făcut pași mari în consolidarea procesului democratic. Este o societate care și-a schimbat liderul în plin conflict militar și în care președintele Poroșenko a acceptat cu fruntea sus rezultatul, fără a încerca să facă abuz de putere. Acest model poate încuraja mișcările civice din Rusia sau Belarus. Mai mult, prin Constituție, Ucraina și-a asumat integrarea în NATO și nu va fi nicio forță politică la Kiev care să controleze 2/3 din Rada Supremă, pentru a modifica acest lucru. În plus, niciun candidat prorus nu a obținut un scor electoral semnificativ.

Astfel, Ucraina lui Zelenski va continua parcursul ales cu ceva timp în urmă de către majoritatea ucrainenilor, ceea ce va putea conduce către creșterea agresiunii ruse în regiune, acolo unde R. Moldova este cea mai vulnerabilă. Or, dacă analizăm solicitările PSRM pentru realizarea unui parteneriat pentru guvernare, observăm că intențiile Moscovei sunt clare în a atrage cât mai mult R. Moldova în sfera sa de influență.

Numai socialiștii se opun cu adevărat ideii unioniste

– După alegerile din 24 februarie, la Chișinău, s-a format primul Parlament din istoria R. Moldova din care lipsește componenta unionistă, chiar dacă numărul unioniștilor este în continuă creștere. De ce s-a întâmplat acest lucru, în opinia dvs.?

– Este vorba de un cumul de factori, printre care contextul electoral și faptul că mișcările unioniste nu sunt angrenate într-un bloc unitar comun, dar și lipsa unui lider care să reprezinte o locomotivă politică. Mai apoi, cu excepția socialiștilor, în realitate nu există o formațiune politică în Parlamentul de la Chișinău care să se opună cu adevărat ideii unioniste. Dinamicele regionale au făcut mai degrabă ca acest subiect să devină unul soft pentru marile partide, însă la nivel intern creșterea sentimentelor unioniste își poate pune amprenta pe termen mediu și lung asupra scenei politice. Nu, în ultimul rând, există și un efect de bumerang. Acordarea cetățeniei române pentru basarabeni a condus către diminuarea presiunii unioniste în R. Moldova, pentru că a permis practic căderea simbolică a granițelor, cetățenii moldoveni putând ajunge cu ușurință în România sau spațiul european. Însă eșecul economic al țării readuce treptat în discuție subiectul unirii, oamenii privind către diferențele de venit sau ale nivelului de trai, nu numai dintre România și R. Moldova, ci și dintre România și alte state vest-europene, precum Ucraina, Belarus, Georgia și chiar Rusia.

– Lipsa unioniștilor din Parlamentul R. Moldova ar putea afecta cumva relațiile cu România?

– Relațiile pot continua la nivel înalt și fără prezența unui partid unionist, în momentul de față. În plus, nici România nu mai crede în lacrimi, iar Bucureștiul caută în Chișinău un partener pragmatic. România a devenit deja principalul partener economic al R. Moldova, iar o serie de proiecte strategice sunt puse în practică, motiv pentru care se așteaptă ca la Chișinău să se consolideze procesul democratic și parcursul euroatlantic al țării. Dacă aceste condiții vor fi îndeplinite, relațiile bilaterale vor fi din ce în ce mai consolidate. Există și relații la nivel politic deja conturate între cele două maluri ale Prutului, așa cum este cazul între PSD și PDM sau PNL și ACUM. Îmi aduc bine aminte, făcând acum o paranteză, conferința de la Chișinău, susținută anul trecut cu ocazia aniversării Centenarului, când liderii liberali din România au urcat pe scenă alături de Maia Sandu și Năstase, asumându-și împreună trecutul și viitorul comun al ambelor state. ACUM a realizat și o bună campanie de promovare politică în România, capitol la care PDM suferă, dar poate recupera, dacă își va alege inspirat consultanții și va realiza necesitatea consolidării imaginii sale în România.

„Apropierea dintre Chișinău și București, mult mai complexă decât este la prima vedere”

– La începutul acestui an, România a preluat pentru prima dată Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Cum s-a descurcat țara în această postură?

– România a gestionat foarte bine Președinția Consiliului și a reușit o serie de progrese în cadrul unor dosare destul de complexe, așa cum este Directiva Gazului European, spre exemplu.

– Pe 24 mai, în România, vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European. Cum s-ar putea schimba soarta țării după acest scrutin?

– Primul lucru pe care l-aș menționa este faptul că un fost premier al R. Moldova, Iurie Leancă, candidează pentru a reprezenta România la Bruxelles. Astfel, corelând acest fapt cu relația partidelor politice despre care am vorbit și a creșterii sentimentelor unioniste, vom observa un tablou al apropierii dintre Chișinău și București mult mai complex decât este la prima vedere. Rezultatul alegerilor nu va schimba orientarea României, în contextul în care niciun partid eurosceptic nu se va prezenta la urne, însă va reprezenta un barometru pentru viitoarele alegeri locale și prezidențiale. Laitmotivul campaniei electorale este dat de lupta împotriva corupției, un subiect care riscă să adâncească clivajul social, permițându-i președintelui Iohannis să convoace un referendum în ziua alegerilor. Succesul sau insuccesul acestei campanii va contura viitoarele forțe politice. Dacă partidele de dreapta vor acumula un scor de peste 35-40%, vom putea asista chiar la impunerea unei moțiuni de cenzură, susținută și de către formațiunea PRO România, a fostului premier Victor Ponta, cu șanse destul de mari de a schimba actuala guvernare PSD.

– Cum ar putea evolua relațiile moldo-române după europarlamentare?

– Viitorul relațiilor ține doar de Chișinău. Societatea românească are o viziune unitară față de R. Moldova, dar dacă vom avea un guvern condus de PSRM involuția va fi certă. De cealaltă parte, cu un guvern cu o viziune proeuropeană asumată, Bucureștiul va fi principalul partener al R. Moldova în relația cu UE, oferind sprijin nu numai politic, ci și financiar, așa cum a procedat și până acum.

– În contextul realităților politice de pe ambele maluri ale Prutului, cât de posibilă este Unirea și în ce condiții aceasta ar putea fi înfăptuită?

– Există două scenarii: Fie o relație pe modelul Germania-Austria, două țări puternic interconectate, fie unirea propriu-zisă. Primul scenariu este din ce în ce mai greu, ca urmare a creșterii decalajului dintre România și R. Moldova. De cealaltă parte, unirea poate fi un scenariu plauzibil pe termen mediu și lung, cu două condiții fundamentale pentru Chișinău: asumarea valorilor euroatlantice și rezolvarea dosarului transnistrean, motiv pentru care pentru Chișinău este important să renunțe la orice dependență strategică față de Transnistria. Iar România trebuie să implementeze o politică de soft power mult mai activă în R. Moldova, prin contracararea propagandei ruse și inclusiv prin programe destinate dezvoltării gândirii critice la nivel de societate.

Răzvan Munteanu este directorul general al publicației „NewsInt”, președintele think-tankului Chamber of Excellence in Internațional Affairs și Strategic Analyst în cadrul Middle East Political and Economic Institute. În prezent face un doctorat în domeniul Relațiilor Internaționale, fiind absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA şi al cursurilor masterale Studii de Securitate şi Analiza Informaţiei din cadrul Facultăţii de Sociologie a Universității din Bucureşti. A urmat totodată mai multe cursuri postuniversitare în domeniul ştiinţelor militare şi a relaţiilor internaţionale. Este autor al mai multor cărți, studii și articole de specialitate și colaborator al unor mass-media naționale și internaționale, inclusiv al ziarului TIMPUL.