Recesiunea – argument de campanie electorală… Politicienii îşi dau măsura propriei responsabilităţi

Evident, o pleiadă de discuţologi pricepuţi s-a repezit acum să-i dea lui Ponta cu recesiunea în cap. Nu că Ponta nu şi-o merită, nu că vina n-ar fi a lui exclusivă, dar cât de alienat şi de pervertit să fii ca să te bucuri că-ţi intră ţara în recesiune doar pentru că numitul Ponta va mai pierde astfel câteva procente în sondaje? De la jubileul pe faţă al fostului ministru de Finanţe, Gheorghe Ialomiţianu şi până la îngrijorarea prost jucată a preşedintelui Traian Băsescu, de la explicaţiile tălâmbe ale încă ministrului Bugetului, Liviu Voinea (nu e domle recesiune, nu aşa se calculează!) până la declaraţia autistă a premierului Victor Ponta (nu mai mergem cu 130 la oră, mergem cu 100), toate aceste manifestări sunt ale unor oameni cărora nu le pasă de fapt de români. Sunt expresiile mai mult sau mai puţin spontane ale unor oameni care cred că pe ei recesiunea nu îi atinge şi că treaba lor în această lume este doar să câştige nişte afurisite de alegeri.

Chiar şi Traian Băsescu (care repetă la intervale regulate faptul că nu mai candidează, dar este evident ofticat că cei care candidează pentru el n-au nicio şansă) foloseşte uite datele economice pentru a-i demasca pe mincinoşii din Parlament – PSD, PDL şi PNL care vor să scadă CAS când e clar că asta va readuce România în criză. Criza cui, domnule preşedinte? Criza statului? Criza bugetului? Sau criza noastră, a tuturor?

După atât amar de când e preşedinte, după o sută de lecţii pe care Isărescu i le-a dat în privat despre măsuri ciclice şi anticiclice, Traian Băsescu nu a înţeles că reducerea CAS şi stimularea muncii este cu atât mai necesară exact din cauza recesiunii. Da, Ponta a gândit-o ca pe o măsură electorală, dar Dumnezeu are şi El ironiile Lui… Fără scăderea CAS anul viitor o să fie urât, iar măsura ar putea salva locuri de muncă.

Haideţi să ne înţelegem… Recesiunea asta se poate dovedi aşa… ceva de vară, o chestie rezultată din reducerea stocurilor mari faţă de perioada de raportare, combinată cu plafonarea producţiei Dacia care a atins maximul anul trecut dar şi cu oprirea lucrărilor de infrastructură, inevitabilă dacă stai să te gândeşti că în doi ani domnul Şova n-a mai semnat contracte noi. Dar să nu ne culcăm pe o ureche, iar autiştii de la guvern ar face bine să înţeleagă ce li se întâmplă… Nu poţi creşte taxele pe producţie ca să stimulezi un consum al pomenii electorale. Nu în condiţiile în care investiţiile publice au devenit o glumă în România, statul cofinanţând doar proiectele europene. Restul sunt ReCa-uri, şpăgi cu asfalt ascunse prin bugetele locale, achiziţii care pot fi utile dar care dacă se duc în importuri nu produc locuri de muncă în România şi tot recesiune aduc şi, bineînţeles, tot felul de prestaţii sociale.

Recapitulând, critica tăioasă a preşedintelui este în esenţă corectă, dar concluzia este fie a unui om de stânga, fie a unui asistat internaţional. Traian Băsescu se agaţă în continuare de un FMI care l-a făcut preşedinte în 2009 când preşedintele a reuşit să amâne tăierile bugetare pentru 2010, după alegeri, dar în loc să stimuleze economia prin scăderi de taxe pe salarii a aruncat pe Boc o creştere a celei mai importante taxe pe consum. Am făcut ce trebuia, susţine şi astăzi Traian Băsescu, uitând cea mai simplă lecţie de economie din lume – când ai recesiune TREBUIE să scazi taxele, nu să le creşti. Nu, domnule preşedinte! Guvernul Boc NU a făcut ce trebuia! La fel cum guvernul Ponta acum, nu face ce trebuie!

În mod penibil, aproape tălâmb, Ponta reuşeşte să aducă România în recesiune într-un moment în care finanţarea este la cel mai ieftin nivel din ultimii 50 de ani. Guvernul este acum ca prostul care moare de sete lângă fântănă, sunt bani căcălău (pardon de expresie) dar sunt degeaba dacă nimeni nu ştie să îi pună la muncă. Această combinaţie între incompetenţă economică, aroganţă politică şi milostenie ideologică este catastrofală. Şi de aceea spun că Ponta şi-o merită. E bine să fii socialist şi să-i taxezi pe bogaţi, e bine şi să dai bani săracilor care nu muncesc dacă aşa crezi tu (în aroganţa ta de boier de stânga s-ar putea să crezi chiar că aşa o să ajungi în rai) dar nu uita că pilonul socialismului tău sunt pârliţii care muncesc ca să îţi plătească ţie taxe. Dacă îi strângi de gât fie vor fugi la negru şi nu-ţi vor mai da nimic, fie nu vor mai munci nici ei.

Aşa că, dragi români, lăsaţi dracu alegerile! Recesiunea înseamnă şomaj, înseamnă foame. Şi da, de data asta are legătură şi cu anul electoral!

sursa: biziday.ro