Asemenea activități aduc destul de rapid venituri frumoase, la fel de repede, însă, contrabandiștii se pot alege cu dosare penale, amenzi usturătoare sau chiar cu câțiva ani de închisoare. Misiunea de a preveni cazurile respective le revine polițiștilor de frontieră. Câinii special dresați, tehnica de ultimă generație și armele îi ajută să prevină sau să stopeze tentativele de a ocoli legea. Ca să văd cum se desfășoară operațiunile de inspectare a frontierei de stat, am mers la punctul de trecere Cahul-Oancea.

Polițiștii urmăresc un autovehicul de model UAZ, unde se află o persoană care a încercat să treacă frontiera ilegal. Șoferul fugar apăsa cu disperare pe accelerator, iar la un moment dat este aproape să piardă controlul volanului. Când a realizat că oamenii legii îl ajung din urmă, iar în față îl așteaptă o altă echipă cu girofarul aprins, infractorul a oprit vehiculul și a zbughit-o în câmpul deschis. Nu a reușit să fugă nici măcar 100 de metri că Bruno, câinele de urmărire a polițiștilor, l-a ajuns din urmă și l-a pus la pământ. Între timp, pe malul Prutului, alți trei contrabandiști încercau să transporte câteva cutii cu țigări. Cât timp au umflat barca, polițiștii de frontieră i-au capturat și pe ei.

Momentele descrise mai sus au fost de fapt o simulare a inspecțiilor și raidurilor la frontieră, iar principalii protagoniști au fost un grup de jurnaliști de la câteva instituții media din țară. Rolul de contrabandiști le-a revenit câtorva polițiști de frontieră. Reporterii, la rândul lor, au intrat în postura oamenilor legii, iar cei mai leneși au ales să fie doar spectatori.

Am încercat să trecem ilegal frontiera 

Pentru reprezentanții presei, aventura a început dis-de-dimineață. Rând pe rând, ne-am apropiat de sediul central al Poliției de Frontieră din Capitală, unde am fost echipați corespunzător. Maiou, geacă, pantaloni și șapcă de un albastru închis, toate la fel ca hainele celor care stau strajă la hotare. Înarmați cu aparate foto și camere video, ne-am pornit spre punctul de trecere Cahul-Oancea. Drumul a durat aproape trei ore. Până a ajunge la destinație am văzut cum polițiștii de frontieră verifică documentele șoferilor automobilelor cu numere de înmatriculare străine. Imediat și-au intrat în rolul de inspectori și jurnaliștii. Unii fluturau agitați din mâini, ca să-i facă pe șoferi să oprească, alții preluau inițiativa doar după ce specialiștii le aduceau potențiala victimă „pe tavă”.

A urmat marea operațiune de reținere a infractorilor, iar mie mi-a revenit rolul de contrabandist. Alături de alți doi colegi, jurnaliști, ne-am pomenit în autovehiculul de model UAZ, cumpărat în 2002. Acolo deja erau alte trei persoane, cărora le-a picat aceeași povară. Am mers până aproape de malul râului Prut și ne-am divizat în două grupuri. Într-un final, tentativa de trecere ilegală a frontierei a eșuat, iar toți infractorii au fost prinși. Spectacolul cu reținerea, pe care l-am descris la început, a durat mai bine de jumătate de oră.

Identifică orice sursă care emană căldură

Totuși, cea mai neașteptată provocare au fost tragerile din arme adevărate. Coordonatorul „expediției” ne-a explicat câteva minute tehnica de securitate și ne-a avertizat despre eventualele consecințe. Inițial, fiecare reprezentant al mass-mediei a tras dintr-un pistol de semnalizare, iar ulterior ne-au fost încredințate și automatele Kalașnikov. Practic toți „lunetiștii” s-au ales cu țiuit în urechi de la bubuiturile puternice.

Toate acțiunile noastre au fost înregistrate și monitorizate cu atenție de două autospeciale cu termovizoare, care fixează tot ce se petrece pe o rază de 17 km. „Sunt cele mai eficiente complexe de observare utilizate în controlul frontierei de stat”, ne spune cu încredere un specialist. Aceste puncte mobile de monitorizare identifică orice sursă care emană căldură. Prin urmare, o persoană, care încearcă să treacă ilegal frontiera, va fi depistată cu ușurință.

Inspecție cu ATV-ul și barca

Polițiștii de frontieră s-au oferit să ne prezinte de asemenea cum se desfășoară activitatea și la punctul vamal de trecere Cahul-Oancea. Mai întâi, însă, am mers la linia roșie care delimitează hotarul dintre România și Republica Moldova. Aceasta este trasată pe centrul tehnologic al podului. Jurnaliștii s-au grăbit să-și facă poze stând cu un picior în Uniunea Europeană, iar cu altul în țara de origine. Forfota la hotar a fost observată și de un vameș român. Acesta a venit în grabă să se convingă că nimeni nu trece granița ilegal.

Ulterior, ne-a fost prezentat un utilaj modern care depistează bătăile inimii și stabilește dacă în autovehiculele care traversează frontiera sunt ascunse persoane. Între timp, cineva s-a băgat în portbagajul microbuzului, iar aparatul nu l-a identificat. Unul dintre polițiști a făcut haz de această situație, „probabil inima fetei bate prea încet”.

Punctul final și culminant a fost inspectarea pe malul, dar și pe râul Prut. Observațiile cu ATV-ul sunt o adevărată plăcere. Această autospecială ajunge prin locurile greu accesibile și se poate deplasa cu o viteză de 50 km pe oră. Inspectarea pe albia râului am efectuat-o într-o barcă cu motor. Un pic mai târziu au venit și colegii din România, alături de care am făcut o operațiune de observare comună.

Ziua a fost încununată de o cină cu bucate gătite ca la sud. Mămăliga, peștele, friptura sau brânza de oaie n-au lipsit de pe masă. Așa arată o zi bună a unui polițist de frontieră. Totodată ei sunt cei care apără hotarele țării și pe ploaie, ninsoare, vânt sau arșiță.

În cele câteva ore petrecute la hotar cu România, am realizat că frontiera este un organism viu foarte imprevizibil, unde fiecare zi este o nouă provocare.