Trotuarele neadaptate, bordurile înalte sau șoferii care parchează negândit nu fac decât să le complice și mai mult viața. Totuși aici există o soluție, să iasă pe carosabil, chiar dacă este foarte periculos. Soluții însă nu prea sunt atunci când trebuie să intre în instituțiile publice care au rampe de acces abrupte sau nu le au deloc. Ca să atragă atenția asupra acestor probleme, recent, în Capitală a fost desfășurat Maratonul „Chișinăul accesibil pentru Toți”. În cadrul acestuia participanții și-au propus să evalueze accesibilitatea străzilor, dar și unor instituții publice din diferite sectoare ale orașului.
Era miercuri dimineața. Mulți chișinăuieni se grăbeau la serviciu, la odihnă sau la țară. Unii șoferi mai somnoroși tocmai își parcau mașinile pe trotuare. Între timp, lângă „Casa Presei” era mare îmbulzeală. Un grup format din câteva persoane cu nevoi speciale, mămici cu copii în cărucioare, bicicliști, printre care și o droaie de jurnaliști cu microfoane, sau operatori cu camerele în spate, urmăreau cu atenție cum un tânăr în scaun cu rotile încearcă să urce pe o rampă de nici doi metri. Acesta era Tudor Onofrei, membrul Asociației „Motivație” și unul dintre participanții la Maraton. După câteva încărcări el a reușit totuși să ridice rampa care era cam abruptă.
Tudor Onofrei încearcă să urce pe rampa de la „Casa Presei”
Tot acolo încerca să urce scările și Xenia Siminciuc, o femeie slab văzătoare, angajată în cadrul Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, Organizația Națiunilor Unite și la fel participantă la Maraton. „Înainte de trepte trebuie să fie un covoraș tactil care să-i arate persoanei cu dizabilități vizuale că anume aici încep scările sau se termină. Dacă acesta lipsește, noi putem cădea și ne putem trauma”, s-a arătat nemulțumită femeia.
Xenia Siminciuc, slab văzătoare
Xenia a menționat că în Chișinău multe probleme îi creează ușile transparente din centrele comerciale și clădiri. „Acestea nu au nici un semn. Eu personal m-am lovit de câteva ori de ele”, a mărturisit ea. Totodată, dacă reușesc să treacă și peste acest obstacol, persoanele care văd mai rău ajung să „patineze” pe teracota din care este făcută majoritatea podelelor în instituțiile publice. Ba mai mult, din cauza luminii aceasta lucește, iar slab văzătorii riscă să cadă oricând.
„Suntem nevoite să ieșim pe carosabil”
Cât timp am mers spre o altă instituție publică, am aflat ce dificultăți întâmpină și părinții cu copii mici în cărucior „Faptul că ne este dificil, este puțin spus. Trotuarele sunt deteriorate, dar asta nu-i cea mai mare problemă, uneori nici nu avem acces pe ele pentru că șoferii parchează mașinile chiar sub clădire. Cei care nu au copii în brațe sau în cărucior se strecoară pe lângă, dar noi suntem nevoite să ieșim pe carosabil, iar asta-i foarte periculos”, susține Cătălina Botnariuc, o tânără mămică, participantă și ea la Maraton.
Cătălina Botnariuc, participantă la Maraton
Femeia își amintește că atunci când încă nu avea copil, nici nu observa aceste obstacole. „Abia acum înțeleg cât de greu este să intri într-o bancă sau într-o farmacie, când ai de ridicat mai multe scări, ținând copilul într-o mână, iar căruciorul în cealaltă”, a subliniat chișinăuianca, în timp ce ne-am apropiat de clădirea Bibliotecii Naționale.
Rampele de acces ar putea deteriora arhitectura interioară a bibliotecii
Când au încercat să intre în clădirea bibliotecii, persoanele cu dizabilități iarăși au întâmpinat dificultăți. Chiar dacă era o rampă de acces, poziția ei făcea deplasarea dificilă. Tudor Onofrei încordase mâinile și se observa cu ochiul liber cum prin vene îi pulsa sângele. Bara de care putea să se țină era amplasată prea departe. Într-un final tânărul s-a apucat de ea și a reușit cu mare greu să se „târască” până sus. Evident deranjat de aceste condiții, el a spus că i-ar împrumuta cu plăcere scaunul său rulant directoarei instituției, doar ca să vadă cum aceasta va ridica rampa pe care a montat-o. În interiorul bibliotecii pe Tudor îl aștepta un alt obstacol. Până să ajungă la cărți trebuia să urce câteva zeci de scări, iar de rampă nici urmă. „Această instituție publică este total inaccesibilă pentru cei ca noi”, exclamă Tudor.
Tudor Onofrei și Elena Pintilei, directoarea Bibliotecii Naționale, discută despre accesibilitatea persoanelor cu dizabilități în instituțiile publice
Între timp s-a apropiat și proaspăta șefă a instituției, Elena Pintilei. Aceasta a recunoscut din start că biblioteca are anumite lacune la capitolul accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități, dar a promis că problemele date urmează să fie înlăturate. „Cititorii care din diferite motive nu se pot urca sus, sunt deserviți în hol și tot aici au un loc unde pot citi în liniște”, a menționat Pintilei.
După câteva minute de efort, Tudor a ridicat totuși rampa de la Biblioteca Națională
Întrebată dacă în unica Bibliotecă Națională din țară este literatură adaptată pentru nevăzători, după mici ezitări, directoarea a recunoscut că nu au nici o carte pentru această categorie de persoane. Rugată să încerce să urce pe rampa de la intrare în scaun rulant, Elena Pintilei a refuzat să facă acest lucru, dar în schimb a urmărit cu mare interes cum Tudor se chinuia să coboare pe acolo. Ea a dat de înțeles că în interiorul bibliotecii nu vor fi prea curând rampe pentru persoanele cu dizabilități pentru că „ar avea de suferit” arhitectura interioară a clădirii, care a fost ridicată în anii ‘60.
Calea în Ministerul Justiției e deschisă
În timpul maratonului Tudor Onofrei avea în mână un chestionar de evaluare a clădirilor pe care le vizita. Acolo „Casa Presei” a fost etichetată drept parțial accesibilă, iar Biblioteca Națională drept inaccesibilă. A urmat Muzeul de Istorie, care la fel este inaccesibil pentru persoanele cu dizabilități. Acolo rampele de la intrare sunt atât de abrupte încât toți participanții am avut impresia că avem în față un parc de distracții.
Tudor coboară pe rampa de la Muzeul de Istorie din Chișinău.
Clădirea Teatrului „Licurici” la fel a fost catalogată drept inaccesibilă.
O tânără mămică încearcă să coboare scările din fața teatrului Licurici
Într-un final a fost găsită totuși o clădire model și anume cea a Ministerului Justiției. Aceasta are un „ascensor” special la intrare unde urcă persoanele cu dizabilități, iar în interior este o rampă comodă și persoana este ajutată de un angajat al instituției s-o ridice.
Juriștii spun că deși la noi legea obligă toate instituțiile să monteze rampe de acces la intrare, oricum cei care nu fac acest lucru sau îl fac prost nu pot fi pedepsiți, deoarece nu este prevăzut un asemenea mecanism legal. Prin urmare, mulți fac rampe de acces doar pentru bifă și nu țin cont de standardele recomandate de specialiști.
Abțibildul care a fost lipit pe clădirile considerate inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități
În cadrul Maratonului „Chișinăul accesibil pentru Toți” au fost testate 131 de clădiri de ordin public, dintre care doar 10 au fost constatate accesibile, 17 parțial accesibile, iar restul 104 imobile de menire publică au fost „botezate” drept absolut inaccesibile. La fel, au fost evaluate în jur de 20 de intersecții și treceri pietonale, dintre care accesibilă s-a dovedit a fi doar una.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
