Cu câteva săptămâni în urmă, Dodon și-a jucat rolul de tractorist, semănător de grâu și lumină. S-a întâmplat în timpul vizitei președintelui belarus, Lukașenco, în R. Moldova. Și s-au dus ambii pe un câmp, unde-i așteptau două agregate pentru semănat porumb. Aveau în cabină câte un instructor, iar pe scară – un bodyguard. Se plimbau fericiți și se priveau ca doi îndrăgostiți. De fapt, rânjeau satisfăcuți, dar nu făceau nimic – se jucau doar „de-a statul pe targă”.
Așa ceva a intrat în modă la noi, căci mai mult de jumătate din funcționarii statului se plimbă cu targa: pe la băi, pe la munte, pe litoral sau la spitalele din străinătate, unde se vindecă ei și neamurile lor.
Tot „întins pe targă”, într-un fel, vorbește Ivan Ceban, dornic de fotoliul de primar fie și pentru un an. El umblă cu tribuna prin pârloage și ține discursuri mincinoase, că orașul va fi curat și salvat de sărăcie etc. Deși stă în picioare, eu îl văd grav bolnav de demagogie și minciună. Și aici apar mai multe întrebări. De ce până acum, cât timp ai fost consilier municipal, n-ai rezolvat nicio problemă a urbei? De ce alergai cu mapa neagră de la Primărie la Președinție, dar n-ai venit cu vreun proiect concret? Răspunsul e clar. N-a făcut omul nimic, pentru că-i place să stea „întins pe targă”. Ce vreți de la el?
Ținem minte când Ceban și alți socialiști ai lui Dodon râdeau de Dorin Chirtoacă, când cobora prin gropile de canal sau urca la volanul unei mături electrice. Dar este o vorbă din bătrâni: „Râsul râde”. Această vorbă n-ar trebui s-o uităm niciodată.
Alexandra Tănase
