Constatăm cu tristețe că la protestele antiguvernamentale din Moldova lipsesc tinerii. În mare parte protestează oamenii în vârstă, oameni sătui de sărăcie și lipsiți de ultima speranță, oameni care vor salarii și pensii mai mari, oameni dornici de condiții de trai umane. Însă la aceste proteste ar trebui să se lupte și pentru un viitor mai bun, iar viitorul este al tinerilor.
Îmi amintesc de protestele din aprilie 2009, când zeci de mii de tineri au venit să ceară schimbarea. Unde sunt ei acum? Mulți au părăsit țara pentru o viață mai bună, însă cei mai mulți nu mai protestează – pentru că s-au săturat să vadă același scenariu, pentru că nu mai văd rostul. Tinerii s-au săturat să aducă la guvernare oameni noi, care peste ceva timp se dovedesc a fi la fel de ipocriți, dacă nu chiar mai răi. Am văzut cu toții ce schimbări a adus guvernarea de după Voronin, și riscăm să călcăm pe aceeași greblă. Așa că tineretul preferă să fie pasiv, decât să greșească din nou. Îi înțeleg perfect. Plus la asta, am mari dubii atunci când revoluțiile sunt pornite de oameni în uniformă militară, nu de studenți. Nu spun că aceștia lipsesc în totalitate, însă în mare parte asistăm acum la o „revoluție” a bătrânilor, a oamenilor disperați.
Am mai spus-o: nu cred într-o revoluție care nu are nici un plan de guvernare, și nu cred într-o revoluție care nu este reprezentată de tineri și studenți. Liderii protestatarilor cer demisia guvernului, însă nu ne spun ce vor face după această demisie. Am tot respectul și susținerea pentru oamenii care protestează, însă nu am deloc încredere în liderii lor. O revoluție care nu e făcută de societate, și mai ales de tinerii din această societate – este compromisă din start. Și chiar dacă aducem o nouă guvernare, riscăm să protestăm din nou împotriva ei, peste ceva timp. E un cerc vicios pe care-l repetăm de la independență încoace.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
