De altfel, am rămas șocată de dimensiunile acesteia, una destul de impunătoare pentru o pseudovamă instalată în mijlocul unui stat independent și suveran (cel puțin așa scrie în Constituție).
Ba mai mult, am rămas mască când vameșul, o femeie agreabilă, la prima vedere, a luat-o la întrebări pe o tânără, doar pe motiv că mergea pentru prima dată în regiunea transnistreană. „Poate ați mai trecut vama sub un alt nume?”, „Cu siguranță vă întoarceți înapoi?”, a întrebat vameșul. Iar la „intrarea” în țară, au verificat actele de două ori, doi vameși diferiți, la interval de cinci minute, de parcă am fi venit din altă lume, și nu de peste Nistru.
Săptămâna trecută, șeful „comisiei pentru politică externă” a așa-zisului soviet suprem de la Tiraspol Dmitri Soin spunea: „Luna de miere” a relaţiilor moldo-transnistrene a luat sfârşit, urmează o toamnă rece”. Dacă așa arată o lună de miere, mă întreb cum va arăta următoarea perioadă, „toamna rece”? Despre ce fel de rezolvare a conflictului transnistrean putem vorbi când până și mierea are gust amar de plumb și praf de pușcă?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
